711: nu-i rău deloc :)
La doi paşi de Operă, în drum spre facultate, exact în ziua babei mele de martie.
Împlinesc astăzi exact 711 luni – adică 59 de ani plini, plus încă un sfert de an. Nu-i o vârstă deloc rea, in the end, deşi nu mai pot alerga prea mult după autobuz, cum făceam fără probleme acum vreo 40 de ani, în anii de studenţie. Strict pentru prieteni, pun aici o fotografie la care ţin mult: se vede bine umbra subsemnatului, în drum spre facultate, acum câteva zile, atunci când a fost baba mea de martie; în plus, se vede bine şi umbra aparatului meu de fotografiat, în husa căruia ţin şi markerele cu care scriu pe tablă, atunci când predau. Se mai vede şi umbra unei cărţi – cine ghiceşte despre ce carte-i vorba, primeşte de la mine o felie maaaare de tort 🙂
Cum baba mea a fost, ceea ce se vede, într-o zi cu soare mult (şi neaşteptat de puternic), o să am – cel puţin aşa-i tradiţia – un an deloc rău, până-n martie viitor. Ceea ce, desigur, n-o să le convină prea tare multora. Dar, pe bune, nu aceşti neprieteni mă interesează acum (doar îi avertizez că moale n-o să le fie, deloc, în anul ce vine). Ci prietenii: acestora le spun, tuturor, doar că sper, şi anume cu putere, ca şi baba lor de martie să fi fost tot cu soare mult, ca şi-a mea.
