Cu brînză de burduf şi felii de banană :)
La final, numai bună de mâncat
Reţeta pe care v-o propun aici se „construieşte” aşa: pe fundul unui vas de Jena pui câteva picături de ulei sau o lingurinţă de unt. Deasupra, aşezi cu grijă două straturi de felii de vânătă, curăţată de coajă. Intervalele dintre feliile rotunde le astupi cu bucăţi decupate din alte felii de vânătă, astfel încât să nu rămână spaţii goale (aşa faci şi cu toate straturile următoare). Deasupra pui alte două straturi succesive de felii de dovlecel (cei doi folosiţi aici aici vă zâmbesc cu mare voioşie dintr-o fotografie făcută chiar înainte de a fi fost curăţaţi de coajă şi feliaţi). Deasupra se pune un strat de brânză de burduf. Cam 300 de grame sunt de ajuns, după gustul meu, la un vas de Jena cu diametrul de 23 de centimetri. Uneori, presar peste brânză bucăţi de nucă sau alune. Deasupra, pun apoi un strat de felii de banană (e nevoie de vreo două banane mari, cel puţin).
Ataşez aici şi o fotografie cu reţeta în stadiu avansat de pregătire, cu stratul de brânză de burduf pe jumătate acoperit cu felii de banană (e nevoie de vreo două banane mari, cel puţin). Ataşez aici şi o fotografie cu reţeta în stadiu avansat de pregătire, cu stratul de brânză de burduf pe jumătate acoperit cu felii de banană.
Numiţii dovlecei
Deasupra, eu pun (şi te sfătuiesc şi pe tine să faci la fel) un strat grosuţ de felii de roşie. Deasupra mai trebuie clădite cel puţin două straturi de felii de vânătă şi (sau) dovlecel. Apoi vasul e pus la cuptor, la foc mediu, pe un grătar plasat cam la jumătatea înălţimii cuptorului. După primul clocot al conţinutului (şi dovlecelul, ca şi vânăta lasă imediat destul de multă apă), poţi presăra deasupra condimente, după plac. Nu uita că oricum compoziţia e sărată, de la brânza de burduf. Peste vreo 15 minute, excesul de lichid se scurge, iar deasupra eu pun un strat suficient de mozzarella, peste care am aşezat aici felii de ardei gras, roşu, tăiate astfel încât să nu fie foarte groase, dar nici prea subţiri. Totul intră din nou la cuptor, până se rumeneşte
Brânza de burduf, pe jumătate acoperită cu felii de banană
frumos şi mirosul te răpune de tot, iar vecinii pofticioşi încep să sune la uşă, poate-poate apucă şi ei măcar două sau trei înghiţituri. Dacă e nevoie, spre finalul şederii la cuptor mai poţi scurge încă o dată lichidul care se strânge la fundul vasului (respectiv prisosul inutil de amestec de suc de roşii, de vânătă, de dovlecel şi de grăsime din brânza de burduf). Dacă nu ai obligaţii sociale majore, poţi împăna, după primul clocot (dar înainte de a presăra mozzarella), cu usturoi. Eu am încercat şi cu ghimbir ras.
Post scriptum
Cu supuşenie raportez, mai ales spre uzul direct al celor care caută acum lăudători ai lui Ceauşescu, ai lui Hitler, ai legionarilor şi ai lui Antonescu până şi în scutecele copiilor de creşă, că prezenta reţetă nu are, de fapt, absolut nici o legătură cu ceea unii ar putea crede că e o tare subversivă – tocmai pentru că e foarte indirectă – laudă adusă lui Ceauşescu. E drept, relaţia brânză de burduf-banane ar putea fi interpretată, la o analiză făcută cu multă vigilenţă (post)revoluţionară, ca fiind o trimitere cu schepsis la obsesia dictatorului din Scorniceşti pentru o relaţie foarte-foarte strânsă cu tot felul de tirani descreieraţi din Africa (chiar aceia la care Paul Johnson face tare
Felli de ardei de pus peste mozzarella
drăguţ trimitere, atunci când îşi intitulează un întreg capitol din Modern Times folosind sugestiva expresie Regatele lui Caliban). Dar, of şi of, bananele folosite de mine acum sunt nu din Africa, ci din America Centrală, la vremea aceea (ca mai totdeauna, de fapt) terenul de joc al SUA (cu excepţia Cubei lui Castro, unde fericirea era atât de intensă, încât lumea fugea în masă de raiul socialist, chiar şi în căzi de baie transformate în bărci improvizate, spre iadul capitalist care începea la doar câteva zeci de de mile distanţă, pe coastele Floridei). Pot recunoaşte, e drept, că prezenta reţetă e legată, totuşi, în mod foarte direct de un cult (dar nu al vreunei persoane, fie ea criminală sau nu, frecventabilă sau nu): eu fac aici, cu vădită premeditare, apologia reţetelor uşoare, de vară. Laud şi bananele, dar şi brânza de burduf. Poftă bună!
