Ai grijă cu cine te ţii de mână: prietenii lui Zgonea tocmai pregătesc invadarea Taiwanului
La sfârşitul săptămânii trecute, surse deschise cât se poate de serioase publicau un text – însoţit de un set absolut lămuritor de fotografii – care spune, foarte clar, că autorităţile de la Beijing îşi antrenează acum forţele armate, într-o mare bază din Mongolia Interioară, pentru misiuni de luptă compatibile cu o singură împrejurare: invadarea Taiwanului de către China continentală.
La 9 august a.c., Victor Robert Lee a publicat, în The Diplomat, un articol (iată aici link-ul, pentru cine doreşte amănunte: http://thediplomat.com/2015/08/satellite-imagery-from-china-suggests-mock-invasion-of-taiwan/) care afirmă următoarele: începând încă de la sfârşitul lui 2014, imagini obţinute din satelit au pus în evidenţă că, într-un poligon pentru exerciţii complexe de luptă, construit la Zhurihe, a fost ridicată o clădire care seamănă izbitor cu Palatul Prezidenţial din Taipei, capitala Taiwanului. La începutul lui iulie a.c., au ajuns în spaţiul virtual câteva fragmente de film care înfăţişează trupe chinezeşti făcând exerciţii de luare cu asalt a copiei fidele a clădirii din Taipei. Relativ aproape de clădirea în cauză, tot la Zhurihe a mai fost construită şi copia unei intersecţii de autostrăzi care se află la doar 8 kilometri de aeroportul Taichung din vestul Taiwanului. Mai mult, încă două construcţii recent ridicate în marea baza de antrenament de la Zhurihe „seamănă cu clădiri aflate în preajma Palatului Prezidenţial real din Taipei”, mai relatează sursa deschisă citată: una de forma şi cu dimensiunile Ministerului taiwanez de Externe, iar alta aproape identică, inclusiv ca poziţie relativă, cu o şcoală de fete din Taipei. Elementele centrale ale acestei analize sunt prezente, încă din iulie a.c., şi în alte surse deschise foarte serioase, cum ar fi extrem de influentul Washington Post (vezi textul de la https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2015/07/24/watch-chinese-soldiers-storm-what-looks-like-a-replica-of-taiwans-presidential-palace/).
Toate acestea, împreună cu politica de expansiune tot mai agresivă în Marea Chinei de Sud, ca şi recente declaraţii foarte belicoase ale unor foarte înalţi demnitari de la Beijing descriu perspectiva unui posibil atac al Chinei îndeptat împotriva Taiwanului. Sau, poate, doar un instrument de presiune politică majoră, în care exerciţiile militare nu sunt precursor al agresiunii directe, ci doar mijloc eficient de ameninţare.
Acum un an, în toamnă: evaluare rece şi o întrebare legitimă
În septembrie 2014, al treilea om – ca importanţă a funcţiei – în statul român, Valeriu Zgonea, preşedinte al Camerei Deputaţilor, s-a fotografiat la Bucureşti, ţinându-se de mână cu un foarte înalt demnitar chinez, vicepremierul Zhang Gaoli (vezi de exemplu http://stirileprotv.ro/stiri/politic/valeriu-zgonea-dupa-ce-s-a-fotografiat-in-timp-ce-il-tine-de-mana-pe-vicepremierul-chinei-este-un-gest-de-prietenie.html), adică exact cu unul din liderii cei mai importanţi ai regimului care face acum exerciţii de invadare a Taiwanului. Ulterior, când au început criticile şi băşcălia, Zgonea a ţinut să precizeze să acest gest a fost doar unul de „prietenie”. Mai degrabă, cred, fotografia în cauză exprimă cu totul altceva, inclusiv incapacitatea lui Valeriu Zgonea de a gestiona eficient propria imagine şi de a se gândi, în chip realmente articulat, la propriul viitor politic pe termen lung. Ca şi incapacitatea lui de a înţelege că, de fapt, din perspectiva Chinei, în întreg restul lumii – inclusiv în Europa – sunt doar regiuni barbare, populate de neamuri la fel de barbare. Pentru a înţelege mai bine accentuatul sentiment chinezesc de superioritate în raport cu tot restul lumii (un sentiment cu tradiţie îndelungată, cu caracter tot mai acut şi cu impact serios pe arena mondială) vezi, de exemplu, texte foarte clare în Martin Jacques, When China Rules The World, Pengiun Books, 2012, pagina 565 şi următoarele; precum şi în Henry Kissinger, Despre China, Ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2012, paginile 28, 37, 73 şi 412-415.
Dacă Martin Jacques şi Henry Kissinger au dreptate în ceea ce scriu, atunci fotografia „de prietenie” a lui Zgonea se vede, de la Beijing, cu totul altfel decât o interpretează domnia sa: Am fost în Europa de Est – gîndesc liderii chinezi – explorând foarte temeinic tot soiul de noi oportunităţi, inclusiv diverse vulnerabilităţi locale din ţările vizitate; şi am avut acolo, ca interlocutori, oficialităţi care erau, de fapt, pe lângă noi, care venim din singura regiune civilizată a lumii, doar nişte maimuţe păroase şi cam nătângi. Una dintre ele a vrut neapărat, la Bucureşti, nu ne e prea clar de ce, să se ţină de mână cu unul dintre noi. Cu mare amuzament am lăsat-o, de ce nu. Aşa facem şi când mergem în vizită la grădina zoologică…
În plus, sunt extrem de curios ce ar putea să zică Valeriu Zgonea dacă (sau mai degrabă când) prietenii lui de la Beijing vor deveni, aşa cum indică destule elemente, tot mai deschis agresivi pe arena internaţională; şi când ei vor acţiona tot mai deschis împotriva Occidentului, din care România face parte (în calitate de stat membru al NATO, al UE, ca şi prin parteneriatul strategic cu SUA).
