Despre Bunicul din cer, porci aburcaţi în copaci şi paranghelii: protest solemn faţă de promulgarea Legii contra Fumatului
Vedeţi ceva indecent sau ilegal în imaginea asta? Cum, nu vedeţi? Păi ăştia doi trebuie chiar acum arestaţi: ce, nu vedeţi că frumoasa doamnă fumează, luând peste picior mândreţe de lege abia promulgată, într-un spaţiu public închis?!
Lucru bine făcut, zic unii, legea care interzice fumatul în spaţii publice închise a fost promulgată de actualul locatar de la Cotroceni, la 29 ianuarie a.c. Textul – care intră în vigoare la fix 45 de zile după publicarea în Monitorul Oficial – vorbeşte, foarte clar, despre „interzicerea completă a fumatului în toate spaţiile publice închise, în spaţiile închise de la locul de muncă şi în locurile de joacă pentru copii”. Bine-aşa!
Ce spune tradiţia, pe verificate
Acestea fiind zise, iară eu fiind nu foarte lămurit despre cum îi cu această lege, am decis să mă uit în nişte cărţi vechi, ca să mă umplu cu înţelepciune din bătrâni. Şi iată ce-am găsit: „Indienii cariri l-au rugat pe Bunic să-i lase să guste din carnea de porc sălbatic, care încă nu exista. Bunicul, creator al Universului, a luat copiii mici ai neamului cariri şi i-a treansformat în porci sălbatici. Apoi a zămislit un copac mare, pe care ei să fugă în cer. Indienii au urmărit godacii pe trunchi în sus, din creangă în creangă, şi au reuşit să omoare câţiva. Atunci, Bunicul le-a poruncit furnicilor să dărâme copacul. În cădere, indienii şi-au rut oasele. Din acea cădere, avem cu toţii oasele rupte şi putem să îndoim degetele şi picioarele şi să ne înclinăm corpul. Cu purceii sălbatici morţi, s-a încins în sat un mare ospăţ. Indienii l-au rugat pe Bunic să coboare din cer, unde îi îngrijea pe copiii care scăpaseră cu viaţă din vânătoare, dar el a preferat să rămână acolo. Bunicul a trimis tutunul, ca să ocupe locul cuvenit între oameni. Fumând, indienii vorbesc cu Zeul lor” (această poveste mai mult decât lămuritoare, numită chiar Tutunul, se află, pentru cine-i într-adevăr interesat, în Eduardo Galeano, Memoria Focului, traducere din limba spaniolă de Alexandru Ciolan, Editura Politică, Bucureşti, 1988, pp. 33-34; Galeano – care chiar merită citit – a găsit-o, la rândul lui, în Gregorio Condori Mamani, De nosotros, los runas, mărturie consemnată de Ricardo Valderrama şi Carmen Escalante, Madrid, Alfaguara, 1983).
Policy-oriented plan: variantele A şi B
Şi-acestea fiind zise, propun – în special tuturor fumătorilor care trăiesc acum o formă maximă de încântare (pe care o împărtăşesc şi eu, să fie clar, căci fumez, pe rupte, încă din armată) – următoarele: să organizăm, dar cât mai curând, un mare party (paranghelie, în limba română uzuală, cel puţin la mine-n cartier): cu mici şi bere, cu grătar de toate soiurile, cu vinete coapte şi dovlecei traşi la tigaie – pentru cei vegetarieni – şi cu pâine proaspătă de la magazinele ţinute de sibieni (personal prefer pâinea de la sibienii din Sibiu, nu de la aceia din Bragadiru! – LOL şi LOL). Zic să-i invităm, c-aşa-i civilizat, pe toţi iniţiatorii legii, pe toţi cei care-au votat-o, pe judecătorii care-au respins contestaţia, ca şi pe cel care-a promulgat-o. Tuturor acestora, serios, să le facem masă frumoasă şi tare-mbelşugată: merită din plin, căci, iată, mare grijă avut-au ei de sănătatea noastră. Ca să se simtă cât mai bine oamenii-aceştia, încerc – promit! – să aduc chiar şi-argintăria de acasă. Şi-apoi, prieteni fumători, să ne pornim să-i îndopăm. Cu o condiţie, desigur: la fiecare dumicat, să tragă, ei toţi, şi-un fum, măcar, dintr-o ţigară. Personal, pot pune la bătaie o cutie întreagă de Cohiba Mini, care vin cam din acelaşi loc unde Bunicul din cer a fost atât de amabil încât – reiau textul – „a trimis tutunul”, aşa, „ca să ocupe locul cuvenit între oameni”.
Cum adică şi ce ne facem dacă se-nghesuie toţi oamenii aştia, cei pe care propun aici să-i invităm, la mici, grătar şi bere (că tot sunt gratis, nu-i aşa?), dar nu vor nicicum să fumeze, împreună cu noi, ce-i care-i omenim? Simplu, prieteni: trecem mintenaş la planul B: fac eu un platou mare de clătite speciale, eventual chiar din foile Monitorului Oficial în care va fi publicată legea despre care vorbim aici, niţel unse cu ulei de măsline de bună calitate, umplute cu rucolla şi-apoi savant răsucite. Ce poate fi mai sănătos?
