Duminica în familie: de două ori mai mulți oameni în stradă decât săptămâna trecută

Ajuns în Piața Universității imediat după 17.30, am văzut și am auzit câteva lucruri care, poate, te interesează și pe tine. Le înșir aici pe scurt, într-o ordine care nu e neapărat cea descrescătoare în ceea ce privește posibila relevanță a celor relatate. Ce nu am vreme să scriu acum, ‘la cald’ (sau, pur și simplu, nu simt nevoia să scriu acum) poți vedea, fără prea mare osteneală, în fotografiile pe care le-am făcut (am tras, cu totul, 175 de cadre, dintre care unele de două ori, recuperând în final peste 110 de imagini suficient de clare). Ca și în alte ocazii, am fotografiat în special mesajele scrise pe care protestatarii le adresează celor la putere. Spre deosebire de alte ocazii, am vorbit cu mai mulți dintre oamenii pe care i-am întâlnit, ca să mă lămuresc, pe cât se poate în detaliu, ce i-a scos în stradă și ce așteaptă să se întâmple în zilele următoare. Am preferat să vorbesc în special cu persoane care nu purtau mesaje scrise, fiindcă punctul de vedere al celor cu pancarte mari și mici îl știam deja. Prin urmare, îți pot spune următoarele:

1. Numărul total al celor pe care i-am văzut pare a fi semnificativ mai mare decât cu o săptămână în urmă. 2. Nu există, la prima vedere, nicio generație care să domine în mod clar manifestația: am văzut și oameni foarte tineri, și persoane de 40 sau 50 de ani, dar și destui bătrâni, inclusiv câțiva care nu se pot mișca fără baston. 3. Instituțiile statului par să știe, foarte clar, că nu-i deloc vorba despre bazaconiile pe care le visează unii lideri PSD – cei care pretind că ar fi vorba despre o „lovitură de stat”, la ei mă refer. Polițiștii și jandarmii echipați ca pentru lupte de stradă – prezenți săptămâna trecută, de exemplu, în fața sediului PSD – au lipsit, azi, cu desăvârșire, cel puțin până la momentul la care eu am plecat spre casă. Numărul relativ mic de polițiști și jandarmi, ca și atitudinea lor destul de relaxată spun, foarte clar, că segmente importante ale Ministerului de Interne știu clar că manifestația e cât se poate de pașnică, precum și că șansele de derapaj către un character non-pașnic sunt minime. 4. Nu există decât foarte rar lozinci care să fie net și explicit anti-sistem. Nu am văzut niciun fel lozinci care să ceară anularea alegerilor din decembrie 2016 sau alegeri anticipate. Nu am văzut, în plus, nicio lozincă anti-democratică. Pe cale de consecință, mășinăria de propagandă care spune că manifestanții contestă rezultatul democratic al alegerilor din decembrie minte. Manifestanții contestă însă, cu diverse accente și în diverse forme, utilitatea și normalitatea ordonanțelor priving grațierea și amnistia, ca și atitudinea CNA – care a manifestat, până acum, o bizară îngăduință față de prestația mizerabilă a mai multor posturi de televiziune (știi și tu care-s astea). Manifestanții sunt, de asemenea, extrem de nemulțumiți de câțiva lideri politici ai coaliției de guvernare (și în special de Liviu Dragnea) și acuză în mod explicit coaliția de guvernare că face acum cu totul altceva decât a promis în campania electorală. Ideea că actualii guvernanții ocrotesc în mod premeditat și sfidător corupția și pe cei corupți e larg răspândită și îi irită serios pe cei cei mai mulți dintre cei cu care am vorbit. 5. O parte importantă dintre cei cu care am putut vorbi sunt convinși că PSD va forța adoptarea celor două acte normative, ceea ce va acutiza grav conflictul dintre stradă și cei aflați acum la putere. Cel puțin trei persoane mi-au spus că „săptămâna viitoare vom fi în stradă nu cu zecile de mii, ci cu sutele de mii”. 6. Agenda pieței este, încă, extrem de eterogenă, atât în ceea ce privește prioritățile, cât și în ceea ce privește stilul protestului (unele pancarte și strigături sunt intens ironice; altele, însă, sunt extrem de serioase, iar unele sunt foarte pesimiste). 7. Există în piață și o cantitate lesne decelabilă de teamă de represiune. Un domn în vârstă (cel care poartă într-o fotografie lozinca cu Duminică în familie, pe care am folosit-o și în titlul acestui text) mi-a spus, de exemplu, foarte explicit, de altfel,  că nu-i bai că-i fac poze, fiindcă e „deja obișnuit cu d-astea” și oricum are „dosar de 86 de pagini, la Securitate”. În chip sistematic, mulți protestatari își feresc sau își ascund fețele, chiar atunci când le spun că nu fotografiez decât pancartele, respectiv mesajele scrise pe ele. 8. Piața (și asta merită spus) e, din nou, deja împănată cu tot soiul de „băieți în civil”, cel mai des în grupuri de câte doi-trei. Lângă Intercontinental, de exemplu, pe la 18.00-18.10, din buzunarul unui domn zdravăn și îmbrăcat very casual, un walkie-talkie a început, brusc, să huruie ceva despre „domnu’ colonel” și „celelalte subunități” (LOL și LOL). De îndată, domnul în cauză și companionii săi au și dispărut din locul respectiv, pierzându-se în mulțime. 9. Pe la 19.20-19.30, când coada coloanei de manifestanți se îndrepta, și ea, spre Ministerul de Justiție, oameni de toate vârstele se grăbeau să se alăture demonstrației de protest. Exact în acel moment am dat nas în nas cu un amic (care mi-a fost, mai demult, și student) cu care nu m-am văzut de ani de zile. Mi-a spus că așteaptă, totuși, ca, dincolo de vânturat pancarte și strigat lozinci, „să se și întâmple ceva, căci altfel totul va rămâne doar o plimbare de duminică, într-un grup mare”. Perfect de accord, prietene. Așa-i! Și eu aștept ca ieșitul nostru în stradă să producă și ceva consecințe în plan politic, inclusiv în cadrul coaliției de guvernământ. Rămâne doar de văzut când; și care vor fi numitele consecințe. 10. Cel mai probabil, cred eu, ne vedem din nou, în stradă, peste doar câteva zile.

P.S.: Alte câteva fotografii, în afară de cele 14 pe care le poți vedea chiar aici, în continuare, mâine dimineață, devreme.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentează acest articol:

comentarii