Ai grijă la ce-i după colţ!
Poate trebuia să mă uit mai atent, eventual chiar cu lupa: nu pare, la o primă vedere, să fie nimeni pe punţile deschise. Or şti, totuşi, că vine peste ei, curând, o uriaşă surpriză?
Uneori, găseşti chiar după colţ lucruri sau ţinuturi minunate; sau, de exemplu, oameni care te fac să te întrebi cum de-ai reuşit să trăieşti, până atunci, fără ei. Alteori… Mă rog, sper că înţelegi. Cea mai dramatică întâlnire petrecută imediat după colţ am văzut-o acum mulţi ani, aflat în vizită la nişte prieteni. Posesori de motan imens, leneş. Oamenii vin acasă cu un curcan pe care-l parchează în bucătărie, între peretele de la debara şi frigider. Biata pasăre era încă derutată de drum şi se holba la noi, fără să poată scoate nici măcar un sunet. Dinspre sufragerie apare maiestuos motanul, care-avea un cotlon preferat chiar în locul ocupat acum de curcanul cel gras. Ochiul lui ager nu putea vedea prin frigider. Nici ochiul curcanului. Aşa că numitul motan şi numitul curcan au dat, brusc, ochii unul cu altul, fără să fie deloc pregătiţi pentru aşa ceva, imediat ce motanul a cotit după colţul frigiderului. Măcar pentru câteva secunde au fost, amândouă bietele animale, în pragul colapsului. Mare surpriză. Noroc că aveau inima zdravănă şi n-au făcut, nici unul, atac de cord. Pe curcan, asta nu l-a ajutat prea mult, de fapt, în zilele următoare. Of, colţurile astea!
