Sfântul-Sinod-din-Stradă a decis: Nu vă fie frică, şi Daniel acuşa pică!
Cam aşa arată TOATE opiniile pe care le-am auzit, în ultimele zile, despre Patriarhul BOR
Să îţi fie clar, şi ţie: nu-i nici o impietate să zici că, măcar acum, Strada ESTE, în realitate, ceea ce ar trebui să fie (şi, din păcate, nu reuşesc asta, întrucât s-au transformat demult în preş pe care stă cu ciubotele-i domnul Ciobotea) atât Sfântul Sinod, cât şi Adunarea Naţională Bisericească. Şi o să îţi explic de ce: după mintea mea, Biserica – şi anume orice Biserică, nu numai BOR – nu e alcătuită doar din cler. Nu e alcătuită nici măcar în principal din cler. E alcătuită, de fapt, în proporţie de 99 % din credincioşi de rând şi doar cam 1 % cler. Prin urmare, e limpede: credincioşii (oameni ca mine şi ca tine), cei care constituie zdrobitoarea majoritate a Bisericii, sunt cei care ar trebui să decidă în ce direcţie are a se mişca BOR, precum şi cine să stea în fruntea Bisericii Ortodoxe Române.
Structură instituţională putredă
Şi, ca să îţi fie şi mai clar: textul acesta nu este deloc unul împotriva credinţei creştine; după cum nu e deloc împotriva valorilor creştine; este însă, în mod absolut legitim, un strigăt de revoltă împotriva halului jalnic în care a ajuns BOR, sub conducerea lui Daniel Ciobotea, cocoţat – încă – în scaunul patriarhal. Pentru mine, BOR înseamnă, de ani buni, o maşinărie uriaşă, care a luat-o complet razna. Popimea nu te îngroapă, nu te botează şi nu te cunună decât dacă scoţi din buzunar bani mulţi. Săracul n-are decât să se ducă dracului, că nu l-am pus noi să fie fără un sfanţ în buzunar, îţi rânjesc în faţă parohii, episcopii, mitropoliţii şi, ca o bomboană babană pe colivă, managerul-şef al credinţei care-a ajuns, în minţile îmbuibaţilor trufaşi din fruntea BOR, o simplă afacere.
Asta nu înseamnă că în interiorul BOR nu există şi purtători de sutană care chiar au har. Sigur că sunt: ca stâlpii de telegraf. Sau, poate, încă şi mai rari. Am trăit, în ultimii ani, în parohii în care toţi popii îşi schimbă maşinile cam la fiecare şase luni. Bravo lor, să nu-i doară cumva picioruşele atunci când merg la bancă, să mai pună ceva bănuţi în cont. Aş vrea să te întreb ceva,
Poate că măcar acum popimea de la vârful BOR va înţelege ce are de făcut
însă: la tine, de exemplu, de cîte ori a venit, la uşă, în ultimul an, preotul parohiei de care aparţii, ca să te întrebe dacă ai nevoie de ajutor, de sfat, de alinare, de o vorbă bună? La mine n-a venit niciodată. Nici anul acesta, nici anul trecut; nici acum doi ani; n-a venit, repet, niciodată. Acesta este comportamentul BOR, ca instituţie: sub conducerea venală a lui Daniel, care nu-i decât un businesmam hrăpăreţ, pus pe făcut bani, structura instituţională a BOR a încetat, în linii mari, să mai ofere lumină, alinare şi modele de viaţă. Asta nu înseamnă, Doamne fereşte, că nu mai există credinţă; sau că nu mai există credincioşi. Păstori nu prea mai există, însă, în BOR, dar clerul înalt nu vede asta. Înţeleg, de fapt: nu poţi vedea prea bine, până în stradă, prin geamul fumuriu al Mercedesului, mai ales dacă ai şi perdeluţele trase.
Una zice, cu totul alta face
Acum doar câteva zile, Patriarhul BOR spunea, într-un text pe care l-a pregătit în mod special pentru cea de-a XXVII-a Consfătuire Panortodoxă a Reprezentanţilor Bisericilor Ortodoxe şi ai Sfintelor Eparhii privind ereziile şi para-religiile, cu tema Feţe ale ocultismului contemporan (aceasta s-a desfăşurat la Corint, în Grecia, la 2-4 noiembrie a.c.), că însăşi lumea contemporană „cheamă Biserica la un nou tip de pastoraţie”. Şi, de asemenea, că „acţiunea misionar-pastorală a Bisericii trebuie să fie una vie, dinamică, relevantă pentru omul zilelor noastre”. Cam tot atunci, tot Prefericitul Daniel îi certa, cu ţâfnă multă, pe cei care care l-au întrebat de ce popimea BOR nu s-a ostenit nici măcar cât negru sub unghie să ofere alinare celor – atât de mulţi, din păcate – care au avut de suferit la Colectiv. Ciobotea le-a răspuns: „Nu învăţaţi dumneavoastră Biserica ce rol are ea. Învaţaţi mai bine ce-i credinţa ortodoxă. (…) Să vină lumea la biserică, nu la club. Asta este rânduiala Bisericii”. La biserică, îmi pare rău, domnu’ Ciobotea, e niţel închis la 10 noaptea, atunci când a luat foc clubul Colectiv.
Probabil că, în mintea acestui domn, muribunzii scoşi afară din flăcări vinerea trecută ar fi trebuit să ridice-n picioare, încă arzând, să se încoloneze, disciplinaţi, şi să plece imediat în marş către Patriarhie. Acolo, poate, ar fi primit ceva iertare pentru faptul că ard aşa, fără autorizaţie, fiindcă în ţara asta doar lumânările produse pe Patriarhie au voie să ardă, ca să vină de îndată bănuţii la teşchereaua BOR. Acesta-i personajul jalnic şi cinic ce se află, azi, în fruntea Bisericii Ortodoxe.
O ultimă întrebare, la final: Ciobotea ăsta îşi susţinea, în 15 iunie 1979, la Universitatea din Strasbourg, teza sa de doctorat, intitulată Réflexion et vie chrétiennes aujourd’hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (un text lung de 424 de pagini, aşa cum ne informează chiar biografia oficială a Patriarhului). Tu ce crezi: după cum s-a comportat zilele astea, oare Ciobotea al nostru chiar înţelege ce-i aia spiritualitate creştină? Eu cred că nu. Şi că, tocmai de aceea, actualul Patriarh trebuie să plece – şi-ncă iute – din fruntea Bisericii Ortodoxe Române. Iar aceasta-şi va găsi, poate, un om normal şi decent care s-o păstorească. Iată, catolicii au avut mână tare bună cu Papa Francisc al lor (noroc că şi-a adus aminte acesta să se roage pentru morţii şi răniţii din Colectiv, pe când Daniel al nostru părea a avea cu totul alte treburi).
P.S.: Am stat mai multe zile-n Piaţă, împreună cu fraţii mei întru credinţă (unii creştini, alţii mai puţin creştini, dar cu toţii crezând, cu uluitoare nădejde şi forţă, că a venit ceasul schimbării), ceilalţi protestatari. M-am uitat la ei cu mare atenţie. N-am văzut, pe bune, nici un satanist. Dar nu-i vedeţi cumva chiar voi, preacucernici ierarhi ai BOR, atunci când vă uitaţi în oglindă, în fiecare dimineaţă, ca să vă aranjaţi niţel barba cea lungă şi frumoasă?
