Şi ziua ta miroase, de îndată, CU MULT mai bine…
Poate-ai dat şi tu, cu nişte ani în urmă, ca şi copila de aici, de provizia-ntreagă de parfumuri a restului familiei tale: îţi mai aduci aminte, cumva, cum a fost atunci?
Chiar şi numai o singură picătură de parfum poate fi uneori de ajuns, dar nu despre asta vorbesc acum. De dimineaţă, devreme, am deschis larg geamul să intre, după noapte, aer curat. Pe când studiam, cu sentimente-amestecate, ploaia măruntă de afară, m-a lovit în plin, ca un soi de obuz de foarte mare calibru, un miros extrem de intens de gutuie pusă pe sobă. Habar n-am de unde şi cum a venit, dar m-a aruncat de-ndată cu mulţi ani înapoi, la bunici – acolo era, pentru mine, regatul gutuilor aşezate, una lângă alta, într-o falangă compactă, pe amândouă sobele care existau în casă.
Simţi că, brusc, ziua ta miroase mult mai bine şi când scapi, de exemplu, de câte-un pisălog. Am avut ieri parte de unul: foarte plin de sine însuşi, şi de ifose, şi de taca-taca, şi de convingerea că doar el poate avea dreptate, despre orice-ar fi vorba în discuţie, în întreg universul locuit (pun pariu că şi tu ai întâlnit, măcar o dată-n viaţă, tipul acesta minunat de fiinţă bipedă şi fără pene). După ce mai că m-a făcut duşman al poporului fiindcă îndrăznesc să am dubii despre şansele de succes ale unei recente iniţiative a guvernului Cioloş (utilă dar, repet, aşa cum scris aici, acum două zile, cu puţine şanse de succes, cred eu), m-a anunţat că „v-am dat unfriend”. S-a enervat îngrozitor când i-am răspuns, instantaneu, că ziua mea miroase deja, fără domnia sa, cu mult mai bine. Şi m-a ameninţat – wow, cât de inventivă poate fi mintea omenească, uneori (LOL şi LOL şi LOL, de multe ori LOL!) – că mă dă-n judecată fiindcă l-am insultat (?). Departe de mine o aşa intenţie, şi-n plus sunt absolut convins, zău aşa, că omul în cauză chiar se spală cu regularitate. Nu despre compuşii volatili ce ies din piele era vorba, ci despre cu totul altceva. Un cu totul altceva care, cum a dispărut, realmente a făcut ca, pentru mine, ziua-ntreagă să miroasă, brusc, chiar dacă nu nasul e cel implicat aici, cu mult mai bine.
Două zile absolut minunate, deci: una cu un pisălog plin de sine în minus, alta cu un miros aşa de intens – şi, mai ales, complet pe neaşteptate – de gutuie pusă pe soba fierbinte. Aştept, acum, cu mare interes, ziua de mâine: dacă se întâmplă, din nou, cumva, ca ziua-ntreagă să miroasă – la propriu sau la figurat – cu mult mai bine decât ar fi fost, în mod normal, de aşteptat?!
