150.000 de oameni în fața clădirii Guvernului: regimului Dragnea i-a sunat deja ceasul

Florin Diaconu
Așa arată, prietene, certificatul de deces al regimului Dragnea.  150.000 de oameni în București, plus încă 100.000 în alte orașe din țară au spus, foarte clar, că protestele vor continua fără oprire.

Așa arată, prietene, în realitate, certificatul care constată decesul regimului Dragnea. 150.000 de oameni în București, plus încă 100.000 în alte peste douăzeci de orașe din țară au spus, foarte clar, că protestele vor continua fără oprire, cât va fi nevoie. Și gata.

La miezul zilei, în Piața Victoriei erau, cel mai probabil – dar cred că am numărat bine – în jur de 1.500 de oameni. Plus destul de numeroși pensionari, care făceau, pe cât îi țineau curelele, propagandă pro-PSD (și unii, cărora nu le-a schimbat nimeni softul, chiar propagandă pro-Iliescu). Cei din piață i-au tratat pe acești inși, în cele mai multe cazuri, cu destul umor. Unui bătrânel mai insistent, cineva i-a zis: „Tataie, du-te acasă, că o să răcești și clar nu vin nici Iliescu și nici Dragnea, pe care ni-i tot lauzi, să-ți ia medicamente și să-ți dea supă caldă”. În afară de protestatari și de mâna de propagandiști PSD, mai erau și câteva grupuri de mardeiași puși pe harță, la ora aceea încă potolite. Însă la ora la care scriu (dincolo de 11 noaptea, imediat după ce am ajuns acasă și m-am mai decongelat nițel), bătăușii aceștia își fac de cap, legitimând, într-un fel, evacuarea pieței. În mod clar, din punctul meu de vedere, bătăușii aceștia NU au nicio legătură cu protestul de masă împotriva abuzurilor regimului Dragnea. Dimpotrivă, principalul beneficiar al consecințelor directe ale acțiunii derbedeilor violenți pare a fi chiar Guvernul: cu piața golită, Grindeanu nu mai are protestatari pe cap. Iar Dragnea, nu-i așa, poate să-și mai tragă nițel sufletul.

Am constatat azi, în timpul orelor bune petrecute alături de ceilalți protestatari (mai întâi de la 12 până pe la 13.30, iar apoi de la vreo 16.30 până pe la 21.00) următoarele: 1. Protestatarii par cu mult mai determinați decât în zilele anterioare. 2. Multe lozinci scrise sau strigate exprimă dorințe cu mult mai radicale decât cele care au dominat zilele anterioare, iar care cea mai răspândită e demisia Guvernului. 3. Majoritatea celor cu care am stat de vorbă spun că, orice s-ar întâmpla, vor veni să protesteze și în zilele următoare. 4. Destul dintre participanți iau în calcul faptul că lideri ai PSD vor încerca, într-un fel sau altul, să reprime violent, sub diverse pretexte, protestele de stradă. 5. Au început să sosească, individual și în grup, și oameni din provincie. 6. Există voci care spun că e cazul „să aducem corturi”, ca și voci care propun grevă generală. 7. Solidaritatea umană e, în rândul protestatarilor, extrem de consistentă, ceea ce se vede la fiecare pas. 8. Există și voci care afirmă, foarte serios, că acțiunile recente ale Guvernului, ca și ale liderilor de la vârful PSD sunt nimic altceva decât acte de trădare a interesului național. Eu, unul, sunt perfect de acord cu o astfel de interpretare. 9. O cotă-parte extraordinar de consistentă din totalul șoferilor de la volanul mașinilor care, până spre seară, au putut circula prin Piața Victoriei a dat constant semne foarte clare că susține protestele. Și 10. Declarațiile nefericite (imbecile, de fapt) făcute, pe parcursul zilei, de diverse oficialități de rang înalt au accentuat continuu starea de nemulțumire legitimă și acută a protestatarilor.

Mi-e foarte clar, la ora aceasta, că protestele vor continua. Și că destui lideri de la vârful PSD sunt, cel mai probabil, suficient de iresponsabili încât să încerce, cumva, o lovitură de forță împotriva protestatarilor. Dar mi-e la fel de clar că, dacă pe frigul ăsta au ieșit din case 150.000 de bucureșteni, încălzirea notabilă prognozată pentru zilele următoare va duce la amplificarea numărului de protestatari. Acest fapt, plus realitatea răspândirii și creșterii protestelor în întreaga țară, plus reacția dură a Occidentului contra mârșăviilor comise ieri de Guvern sunt, toate, elemente care spun un lucru evident: regimul Dragnea a răposat deja. El va continua, desigur, să se zbată agonic, o vreme. Și mai e capabil, desigur, să comită, cu premeditare, mult rău. Dar, de fapt, regimul Dragnea a murit încă de ieri, când adoptarea pe șest a unei OUG a scos, cvasi-instantaneu, lumea în stradă: protestatari cu miile, în doar câteva minute. Iar astăzi, creșterea numărului de protestatari de la 1.500 la 150.000 în doar câteva ore, în București, spune, și ea, FOARTE multe despre decesul de facto al regimului Dragnea. Și, dacă Dragnea nu pricepe rapid asta, plus toate consecințele politice ce derivă de aici, mi-e teamă că ar putea sfârși, mai devreme sau mai târziu, cu mult mai rău decât Nicolae Ceaușescu. Cum o fi, de exemplu, să mori înecat – la propriu sau la figurat, nu asta contează – de 150.000 (sau poate chiar 500.000) de flegme zdravene?

No comment (I)

No comment (I).

 

No comment (II).

No comment (II).

 

No comment (III).

No comment (III).

 

No comment (IV)

No comment (IV).

 

No comment (V).

No comment (V).

 

Alt certificat de deces al regimului Dragnea, încă și mai clar.

Alt certificat de deces al regimului Dragnea, încă și mai clar.

 

No comment (VI).

No comment (VI).

 

No comment (VII).

No comment (VII).

 

No comment (VIII).

No comment (VIII).

 

No comment (IX).

No comment (IX).

 

Autoportret: unul din 150.000.

Autoportret în mulțime: unul din 150.000.

 

No comment (X).

No comment (X).

 

No comment (XI).

No comment (XI).

 

No comment (XII).

No comment (XII).

 

Nu-i un simplu vis, ci o certitudine.

Nu-i un simplu vis, ci o certitudine.

Comentează acest articol:

comentarii