Cântarea cântărilor s-a mutat, o vreme, la etaju’ 1, în Negru Vodă nr. 3
Marian Mexicanu’ și Ana-Maria Stoian cântă, prietene, de-ți taie de tot răsuflarea: aici cei doi sunt la Facultatea de Științe Politice a Universității din București (FSPUB), la 10 noiembrie 2016. Păcat că nu i-ai auzit și tu!
Joi – adică acum două zile – am văzut, pe pagina oficială a facultății mele, un anunț nițel atipic. Am aflat de acolo că, în seara zilei în cauză, de la orele 18.00, în Amfiteatrul Anghelescu de la etajul 1 al clădirii din strada Negru Vodă nr. 3 se va petrece un „Eveniment inedit”, respectiv un „Curs cu invitați & taraf”. Mai precis, la noi la FSP avea să vină, pentru a prezenta cursul interactiv intitulat În căutarea demnității, dr. Gelu Duminică de la Sociologie. Anunțul ne mai informa și că respectivul curs „îmbină provocarea specifică mediului academic cu prestaţia live a unui taraf de muzică tradiţională romani, condus de marele acordeonist Marian Mexicanu”, precum și că este vorba despre o inițiativă realizată în cadrul proiectului „În căutarea demnității. Combaterea rasismului prin cercetare, educație și dezvoltare comunitară”, finanțat de Agenția Națională pentru Romi.
Marian Mexicanu’ (pe care-l cheamă, în viața de dincolo de scenă, Marian Batanași) chiar este un nume mare în muzica noastră de astăzi. Pe YouTube, de exemplu, o melodie cântată de el, împreună cu Ana-Maria Stoian, are peste 214.000 de vizualizări (vezi Ana-Maria STOIAN & Marian MEXICANU – SUFAR, clip de 5 minute si 26 de secunde, la adresa de internet https://www.youtube.com/watch?v=YjUXbb9TwYo). Sau, dacă vă place jazz-ul, luați în calcul și cele peste 17.300 de vizualizări ale clipului intitulat Marian Mexicanu, Krzysztof Dziedzic, Madalin Radulescu – ROMANIAN IMPROWIZATION (JazzClub Bielsko-B), la adresa de internet https://www.youtube.com/watch?v=CgHjtBKLIJY. Eu, unul, prefer (împreună cu alți peste 159.000 de oameni) cele aproape 120 de minute intitulate Colaj Acordeon – Marian Mexicanu (2 ore HQ), care pot fi găsite la adresa de internet https://www.youtube.com/watch?v=IYDy_UhoE-g, Fac aici o paranteză – una utilă, cred, pentru o mai bună înțelegere a felului în care funcționează, de fapt, România: Fiindcă veni vorba, comparați aceste cifre referitoare la Marian Mexicanu’, dacă tot vorbim despre notorietate, ca și despre capacitatea de a capta interesul multor oameni, cu cele doar 62 de vizualizări ale clipului intitulat Alina Gorghiu invitata la Digi24 01.11.2016 (vezi la adresa de internet https://www.youtube.com/watch?v=1lrK9kjeeYI), sau cu cele doar 355 de vizualizări ale unei declarații politice majore, intitulată Dragnea, cel mai dur atac la Iohannis (la adresa de internet https://www.youtube.com/watch?v=ujU6kxFvLzc).
Să-i lăsăm însă pe politicienii noștri cu scoruri de audiență absolut derizorii în plata Domnului și să ne întoarcem la muzicile din seara zilei de 10 noiembrie – acelea pe care le-am și numit, în titlu, în mod cu totul intenționat, Cântarea Cântărilor. O să ziceți mintenaș că-i o eroare de exprimare aici, fiindcă, nu-i așa, sintagma în cauză numește un text din Biblie (plasat, în Vechiul Testament, între Ecclesiastul și Isaia), despre care comentatorii susțin că e o scriere „atribuită, prin tradiţie, regelui Solomon precum și că în text este „vorba, în fapt, de la început şi până la sfârşit, de un dialog cântat între două fiinţe iubite, despărţite una de alta, care, mânate de dor, se caută reciproc, fără odihnă, fiecare descriind în termeni de o deosebită suavitate frumuseţea şi farmecul celeilalte”. Nu-i nicio eroare: e clar că am avut de-a face cu multă iubire. Fac pariu, de exemplu, că Marian Mexicanu’ și Ana-Maria Stoian, dincolo de ce tot scriu despre ei tabloidele (asta vă lămuriți voi, dacă doriți) se iubesc cu disperare; și că, tot în chip grozav, amândoi iubesc muzica, inclusiv atunci când cântă, în mod clar, unul pentru altul. Dar și colegii lor de band – și-l amintesc aici în mod special pe Paul Fantezie – iubesc muzica în chip nespus; asta se vede clar, fără prea multă osteneală. Așa cum se vede, tot foarte clar, și că Gelu Duminică își iubește mult și meseria de sociolog, dar și neamul.
Prin urmare, am avut parte de o seară absolut de neuitat. Fără nicio exagerare. Și-mi pare rău pentru cei câțiva prieteni pe care i-am sunat să vină, dar n-au putut face asta. Dar nu-i bai, n-au intrat toate zilele-n sac: când mai vin la noi la facultate Marian Mexicanu’, Ana-Maria Stoian, Paul Fantezie și doctorul în sociologie Gelu Duminică vă dau, imediat, de știre. Nu știu dacă Gelu o să vă dizolve chiar toate stereotipiile legate de „țiganul care, nu-i așa, e totdeauna rău”, purtător (în mentalul colectiv) de anomii de toate soiurile, dar muzicile lui Marian Mexicanu’ merită, pe bune, chiar și să stai la coadă, în ploaie, cu orele, dacă-i nevoie de asta ca să-l poți asculta. A, să nu uit: aduceți-vă și perne mici și moi de pus sub fund, căci scaunele din amfiteatru nu-s chiar așa comode (oh, acum înțeleg, într-un fel – LOL și LOL – de ce unii studenți nu prea vin la cursuri).
P.S.: M-aș bucura mult dacă politicieni de-ai noștri de toate culorile ar veni să-l vadă, măcar din când în când, pe Gelu Duminică vorbind. Așa, poate, ar avea ei, cu toții, de la cine să-nvețe, practic, ce-i aia discurs public realmente inspirat și realmente convingător. Dar tare mă-ndoiesc că-i duce mintea să înțeleagă, între altele, că ei sunt nu numai very lousy managers ai treburilor publice, ci și oratori lamentabili. Și, uite-așa, poezia muzicii se risipește și-mi aduc, brusc, aminte că vin alegerile și că iar nu prea avem pe cine vota…
Marian Mexicanu’ și Paul Fantezie: cântare de nuntă.
Dacă-l asculți pe Marian Mexicanu’ cântând la acordeon, pricepi imediat că expresia pian de piept nu-i, de fapt, deloc ironică.
