Domnu’ Preşedinte Dragnea, cu mare îngrijorare şi supuşenie Vă raportez!

Florin Diaconu
Uită-te bine la fotografia asta veche, păstrată la mare loc de cinste în Bundesarchiv: povestea tinerei în rochie înflorată spune, foarte clar, că libertatea-i totdeauna FOARTE contagioasă; şi IMPOSIBIL de cetluit, de fapt, chiar dacă exact asta vor diverşi şefi politici dotaţi, între altele, cu mustaţă mai mică sau mai mare.

Uită-te bine la fotografia asta veche, păstrată la mare loc de cinste în Bundesarchiv: povestea tinerei în rochie înflorată spune, foarte clar, că libertatea-i totdeauna FOARTE contagioasă; şi IMPOSIBIL de cetluit, de fapt, chiar dacă exact asta vor, în diverse locuri şi momente, diverşi şefi politici dotaţi, între altele, cu mustaţă mai mică sau mai mare.

Domnu’ preşedinte Dragnea, să ne trăiţ şi să ne conduceţ încă mai multe mandate şi dujmanii să nu Vă poată face nimica că ce neam face noi fără dă Dumneavoastră! Aşa cum neaţ spus Dumneavoastră ear chiar şi la ultima şedinţă, mam apucat şi io să caut pă net ntelectuali dăştia care tot dă cu clonţu şi tot timpu critică şi pă Pesedeu şi mai ales ce mă inervează asta pă Dumneavoastră personal, ca să fac o listă că poate vine dracu şi vremea lor cum zicea şi bunicu cine limbă lungă are cinci ani va tăia la sare, da mai bine dă la zece în sus aş zice eu.

Da nuş ceam făcut că am apăsat den greşală zic io pă un buton den tastatură şi mea apărut în faţă habar n-am cum fotografia lu fata asta. Şi ma învăţat nepotu după soră că poţi apăsa pe neşte butoane care leam scris pă o hârtiuţă pe partea ailaltă a lu hârtia pă care este ideile alea ce leaţ spus Dumneavoastră că să le spunem la oameni la peaţă sau în orişice altele părţi ca să voteze şi anu ăsta tot cu noi cu Pesedeu şi sămi ieau şi eu bănuţu meu; şi dacă apeşi pă butoanele alea afli mai multe despre omu a lui care e poza. Ca să nu lungesc fincă Sunteţ foarte ocopat cu condusu ţări şi ne spuneţ asta tot timpu: când am vrut io să aflu ce e cu fata asta că nare deloc astai clar o figură de încredere să şi opservă dăn prima mam şi speriat când am aflat cei cu ia. Cicăi nemţoaică şi tasu era om serios chiar primar dar nu cred io că coleg cu noi de la Pesedeu că nu ştiu dacă eram noi aşea tari la diasporă în Germania în vremea aia. Şi cică era studentă şi cu frasu şi nişte preteni dai lor sa apucat să scrie la maşina cum am văzut io că ierau mai demult neşte cărticele micuţe în are să luau rău de tot de un domn cu mustaţă da mult mai mică ca a lu Dumneavoastră care era Primministru la ei cum a fost Ponta la noi care bine caţi scăpat dă el că cât lam cărat io cu barca la inundaţi da nu mea zis nici mulţumesc şi aşteptam săm dea şi mie măcar deo ţuică.

Aşa deci: şi Domnu Preşedinte fata asta Sophie Scholl să numea ea sa apucat am citit io dă fapt nam citit că nu ştiu Iengleză da lam pus pă nepotu şi el mea tradus că a scris a scris fata asta lozinci cu vopesea pă zidu lu Universitatea ei din Miunhen. Cred io că e chiar oraşu ăla unde ieste şi echipa dă fotbal FC Bayern Miunhen darear draci ca vad ca ar trebui să fie nişte puncte deasupra lu u da nu ştiu cum să le pun acolo. Aşa deci şi a scris fătuca asta de nu dai doi bani pă ea Jos Hitler nuş cineo fi fost ăsta cu mare egzacditate da mam enervat că fincă mam gandit dracu so ia dacă Hitler o fi fost cumva vun Pesedist pă care nul ştiu io sau măcar vun prieten cu Pesedeu cum neaţ arătat şi Dumneavoastră poze atunci cu preteni mulţ ai Dumneavoastră din tot soiu de alte şi alte ţări care cât Vă respect deatunci încă şi mai mult. Şi a mai scris fata asta şi Trăiască Libertatea tot pă pereţii lu Universitatea aia a ei dracu so ia dă libertate că mai mult bune sunt toate găleţile şi teancurile de bani şi pungile cu mâncare pe care le primim când votăm la toate alegerile numa şi numa cu Dumneavoastră numa io am votat să trăiţi de cel puţin cinşpe ori doar aici în judeţ în 2012 plus ce am votat şi în alte judeţe da mai bine nu mai zic nimic că iar ne dă condamnă şi nu jdiu dacă mai avem noroc să ne dea cu suspendare.

Şi-acu mam gândit io că dracu săi ia dacăi apucă acum şi pă studenţi din Alexandria să scrie acum pă pereţi împotriva lu Pesedeu şi a lui Dumneavoastră Domnu Preşedinte să trăiţi că ştiţi şi Dumneavoastră că avem şi noi mai multe Universetăţi dastea şi la noi. Avem mai întâi filială mare de la Valahia din Târgovişte mamă ce chef am tras acolo în oraşu ăla când am fost cu dumneavoastră mai demult. Şi mai avem cred io la noi în oraş care neaţ promis că o să fie tot mai mare şi mai frumos dacă îl conduceţ Dumneavoastră şi noi Vă ajutăm fieşicare după puteri şi pricepere şi alte facultăţi şi universităţi: şi Cantemir ieste şi Spiru Haret ce nume are şi ăsta io cred că era negru sau ceva arab şaormar din Siria că dacă era român îl chema Ion sau Vasile sau dacă avera noroc poate îl chema Liviu ca pă Dumneavoastră. Şii mai ieste o Universitate dasta, una care cheamă Bioterra parcă şi o filială a lu Universitatea din Piteşti parcă. Şi la Bucureşti unde sunteţ Dumneavoastră acum sunt încă şi mai multe Universităţi şi facultăţ cel puţin aşa zice nepotu. Aşa deci: ce ne facem domnu Preşedinte care Vă urez să ne conduceţ încă mulţi ani: dacă citeşte şi nemernicii ăştia de studenţi despre Duduiţa asta şi seapucă să scrie şi ei pe toate Universităţile din Alexandria şi dă din Bucureşti şi dă din restul ţării despre trăiască libertatea şi împotriva lui Pesedeu şi a Dumneavoastră care oricum vă înjură deja aşea mulţi cu legea defăimări care vreţ să le bagaţi pumnu în gură darar draci în ei. Dar dacă nu ţine totuş să le băgăm lu toţi pumnun gură ce dracu ne facem cu toţi domnu Preşedinte.

PS: Acum fix 73 de ani, în ziua de 16 februarie 1943, Sophie Scholl, o studentă de nici 21 de ani a scris (împreună cu ceilalţi membri din grupul său de rezistenţă intitulat Trandafirul alb), pe zidurile Universităţii Ludwig Maximilian din München: Jos Hitler! Trăiască Libertatea! Făcuse asta şi pe 3, 8 şi 15 februarie. Şefii Gestapoului local consemnau, extrem de nervoşi, că, în doar câteva zile, mai mult de 70 de astfel de inscripţii apăruseră în diverse locuri de prin oraş. Câteva zile mai tâziu, pe 18 februarie 1943, Sophie şi ceilalţi prieteni ai ei erau denunţaţi de un îngrijitor care îi văzuse în timp ce răspândeau pe holurile Universităţii manifeste împotriva lui Hitler şi a regimului. Arestaţi pe loc şi judecaţi în regim de urgenţă, ei au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, prin ghilotinare, la 22 februarie 1943. Să fie clar, pentru toţi tiranii încă vii, cu sau fără mustaţă, pe care libertatea de opinie şi libertatea cuvântului îi deranjează mult şi îi enervează rău: de fapt, Sophie Scholl trăieşte încă, în mulţi dintre noi, iar LIBERTATEA NU MOARE NICIODATĂ!

Comentează acest articol:

comentarii