Calculatorul chinezesc: nu consumă curent electric; nu are erori; şi nu poate fi virusat
Un instrument de calcul aparent simplu, înalt de doar 20 de centimetri; un utilizator într-adevăr priceput poate extrage cu el inclusiv rădăcini pătrate şi cubice
Acum câteva săptămâni, cu ocazia primei ediţii (of şi of, abia o aştept pe a doua, în vara viitoare!) a Festivalului Ambasadelor, Republica Populară Chineză e expus, la Biblioteca Naţională din Bucureşti, câteva obiecte considerate a fi reprezentative – din diverse motive şi perspective – pentru cultura sa multimilenară. Unele erau nişte zdrăngănele ordinare, din tablă vopsită (iar unele chiar din carton, dar şi acela viu colorat), de doi lei kilogramul, cum găseşti prin mai toate târgurile din marginea oraşelor cât de cât mari, în toată România. Altele erau produse de propagandă (vezi, de exemplu, fotografia care prezenta, în culori festiviste de duminică, viaţa cea atât de fericită din Tibet; fericită-i viaţa acolo, cred, dar doar pentru trupele de ocupaţie chinezeşti, dacă înţeleg eu bine; dar, în fine, propaganda-i propagandă, n-ai ce-i face).
Dar, din fericire, măcar câteva dintre obiectele expuse erau, realmente, impecabile. Vezi, de exemplu, cazul unui abac tradiţional (numele în chineză al obiectului în cauză este suanpan), cu ramă şi bile din lemn tare, de culoare închisă, lustruit; şi împodobit – precum şi dravăn întărit – cu câteva elemente metalice, ce ar putea fi din bronz. Textul explicativ ne spune că prima atestare documentară a acestei maşini de calcul (care, subliniez, nu se strică nicidată şi are niciodată erori!) datează din secolul al II-lea înainte de Hristos. La vremea aceea – ca şi mult mai târziu, de fapt – strămoşii noştri daci foloseau încă răbojul, un simplu băţ crestat. Şi cu mult mai simplu de utilizat decât abacul chinezesc (cu care, dacă vrei, poţi efectua şi operaţii matematice foarte-foarte complicate, inclusiv extragerea rădăcinii păîtrate şi a celei cubice): o crestătură făcută cu o singură mişcare de cuţit = una bucată oaie (sau barză, varză, viezure) ; două crestături = două oi, şi tot aşa.
