Şi raţele s-or face, toate, la fel de subţirele-n talie ca şi Kate Moss
Autoportret, pe picior de plecare: 17 ianuarie 2016. Fotografia-i însă păcălitoare foarte: la nici doi paşi, zăpada are, aşa să ştii, peste jumătate de metru înălţime.
Am plecat acum vreo oră până la colţ, să iau nişte filtre de cafea nr. 4 şi nişte ţigări. Cum am ieşit din bloc, înainte de a mă pune pe făcut fotografii cu zăpada ce acoperă totul, am zis că n-ar fi rău să mă joc aşa, niţel, cu un yo-yo pe care l-am primit de la un prieten bun, pe la jumătatea lui decembrie: m-aş mai încălzi şi eu niţel, plus că yo-yo-ul ar vedea, şi el, zăpadă adevărată; şi aşternută în strat gros, în doar câteva ore. Zis şi făcut, doar că jucăria a rămas înfiptă, de îndată, într-un nămete de cam jumătate de metru înălţime, care-mi trecea bine de genunchi. Acestea fiind zise, cred că o să abandonez, chiar dacă nu cu prea mare încântare, planul ce mi-l făcusem încă de vineri, acela de-a duce raţelor de pe Dâmboviţa – am mai scris despre ele aici, în mai multe ocazii – ceva de mâncare. E, poate, o şansă pentru ele, care-s dolofane rău (şi nu cred că doar de la pene, ce nu-s chiar aşa-nfoiate) să ajungă exact ca şi Kate Moss, subţirele-subţirele.
Plus trei observaţii FOARTE de sezon
Dacă tot avem, în sfârşit, motive-ntr-adevăr serioase să avem senzaţia că a venit Crăciunul (aşa cum trebuie, altfel spus cu tot cu toată zăpada cuvenită), iată-n-continuare şi câteva gânduri despre iarnă. „O singură vorbă bună poate dezgheţa trei luni de iarnă”, spune un vechi proverb japonez. Sunt sigur că omul care-a spus asta n-a trăit niciodată pe lângă Piaţa Timpuri Noi, la doi paşi de Dâmboviţa. Spun asta pentru că, altfel, ar fi ştiut că e nevoie, aici, la noi, pe Văcăreşti, zic eu, de măcar trei-patru vorbe (poate chiar repetate, ca să fim siguri că, la un moment dat, tot vine primăvara). Am mai aflat, de la un anume W. J. Vogel, că „pentru a-ţi scurta iarna, împrumută nişte bani până în primăvară” (bine de ştiut, dacă nu curăţă ăştia de la primărie străzile până mâine, când trebuie să duc la ore). Dar, de fapt, cel mai util lucru, în situaţia de faţă e ce ne spune John ‘Lofty’ Wiseman, în capitolul despre regiunile polare din volumul tare gros intitulat SAS: Ghidul supravieţuitorului. Cum să supraviţuieşti oricând şi oriunde (Editura Nemira, Bucureşti, 2014, p. 92): „acoperă-ţi picioarele cu trei perechi de ciorapi, de mărimi crescătoare, astfel încât să vină bine una peste alta şi să nu se încreţească”. OK, mă duc chiar acum să-mi mai pun încă două perechi de şosete, fiindcă pân’ la urmă cred că o să plec, totuşi, să îndop zdravăn raţele de pe Dâmboviţa. Aşa că asta-i: poţi fi deocamdată liniştită, Kate Moss!
Când eram mic şi venea sfârşitul şcolii, în iunie, cântam cu toţii, la mine-n cartier: “A venit vacanţa, cu trenul din Franţa!”. Asta nu mă prea ajută acum, dar poate ştii tu, mă gândesc, vreo rimă potrivită pentru fotografia de-aici!
