Ce vrea, totuși, strada: 20 de fotografii cât se poate de lămuritoare
Un scenariu cu mult mai rațional, zic eu, decât să emigrăm în masă noi, cei din acel segment al realității pe care o altă pancartă îl numea, cu un termen interesant, România normală. În plus, sunt convins și că acei „voi” despre care-i vorba aici s-ar simți binișor în Coreea de Nord, de exemplu :).
Mai întâi, mulțumesc tare mult sutelor de oameni care, începând de aseară, dau – practic continuu – like-uri (sau share) textului ilustrat pe care l-am postat aici, pe florindiaconu.com. Like-urile astea înseamnă, pentru mine, un lucru foarte clar (și vădit încurajator): că nu există doar o Românie a lui Dragnea & Tăriceanu și-a acoliților lor (ca și a celor anesteziați și mințiți de propaganda pro-guvernamentală), ci și o alta, una poate nu ideală, dar în care măcar nu miroase a șpăgi, a furt, a pușcărie, a minciună. Și nici a rahat propagandistic duhnitor, care se revarsă, în valuri, din televiziunile de casă ale actualilor guvernanți și pe care mândrețe de CNA nu le vede deloc (le plătesc eu oftalmologul, dacă trebuie, cu voioșie, celor din această instituție).
Așa cum am scris deja, am făcut ieri, pe întreg segmentul dintre Piața Universității și Piața Unirii al marșului de protest, peste 170 de fotografii, din care peste 110 sunt suficient de clare. Am preferat, ieri seară, să postez în special imagini care spun ceva despre două subiecte distincte: cât de iubit și respectat (LOL și LOL) este Liviu Dragnea, șeful celui mai mare partid din țară și președintele în exercițiu al Camerei Deputaților, precum și câte ceva despre mood-ul manifestanților ieșiți în stradă, cu zecile de mii. Astăzi vă pun la dispoziție alte fotografii, 20 la număr, care spun, foarte clar, ce vrea, de fapt, strada: nu e, poate, cel mai coerent și cel mai elegant program politic pe care mi-l pot imagina. Dar, în mod limpede, criticile și dorințele explicit formulate ale protestatarilor sunt, asta-i situația, cu mult mai mult decât ceea ce spune și face, acum, așa-zisa opoziție. Care pare să fi fost, zilele astea, nu în weekend, ci mai degrabă pe altă planetă, unde n-a avut la îndemână, sărăcuța de ea, nici suficiente mijloace de comunicare, nici suficiente mijloace de acțiune politică nemijlocită. Nici nu mă miră, de altfel, o astfel de atitudine a partidelor care nu se află acum la guvernare. Fiindcă, la naiba: nu doar politicieni de toate rangurile și de toate vârstele din PSD au furat de-au rupt în țara asta, ci și mulți din alte partide, acum de opoziție. Așa că, nu-i așa, dacă scapă cumva de tribunal și de pușcărie cârdurile mărișoare de penali din PSD, scapă, definitiv, și penalii lor, ai celor din actuala opoziție…
Adică pentru majoritatea românilor, nu pentru cei care, vorba lui Orwell, se cred „mai egali” decât alții.
Și nici nu-și propun asta, atâta timp cât, la nevoie, știu ei pe cine se pot baza și ce „butoane” trebuie apăsate.
Un punct de vedere, să sperăm, nu excesiv de optimist.
Statul de drept, nu statul în poziție de drepți în fața penalilor din toate zonele politicului!
Simplu de înțeles. Și, totuși, inacceptabil, nu-i așa, pentru unii politicieni, cu sau fără mustață.
Mi-e teamă, prietene, că și ei vor spune că iubesc România: o țară numai bună pentru ei, politicienii de diverse culori (n-ar fi corect, zic eu, să ne uităm doar în ograda PSD), atâta timp cât pot fura în voie.
Mesaj direct pentru Avocatul Poporului.
Frumoase culori, pastelate 🙂
În mintea unora, acesta este, nu-i așa, un „mesaj nazist”; sau, poate, o componentă a unei „lovituri de stat”.
Groaznic, nu-i așa, pentru sutele de directori numiți, recent, fără examen, de către un anumit partid politic.
Prestația CNA s-a bucurat, și ea, de destulă și legitimă atenție.
Nu pare, prietene, să fie un mesaj pentru piloții de la TAROM, de exemplu 🙂
Corectitudine e un cuvânt cam lung. Șpagă, însă, e mult mai scurt, mai simplu de scris și de pronunțat, cel puțin din punctul de vedere al unora. Nu?!
Da, dar numai dacă democrația și statul de drept chiar funcționează.
Nu, dar „șobolanii roșii” au, și ei, năzuințele lor. Și interesele lor. Așa că tot încearcă, poate-poate…
Un diagnostic foarte scurt. Ce zici, prietene, o fi cumva un caz de malpraxis, sau, vai nouă, chiar așa-i?
Lapte și miere pentru întreaga țară, iute de tot: asta au promis cei de la PSD în campanie. Și acum?
O doamnă cu opinii foarte ferme. Și, în afara cadrului surprins aici, un președinte al Camerei Deputaților (și al celui mai mare partid din țară) care se face, mititelul de el, că nu pricepe.
România normală: scurtă schemă de funcționare.
