Zi de shopping: şase felioare, tot una şi una, din Star Wars
Aşa, deci: un monstru îmblănit, o planetă cu vulcani, un personaj pozitiv, alte două negative, plus Coruscant, fabuloasa capitală a Republicii.
Abia putând respira din cauza unei crunte răceli, am plecat ieri, deloc fără mare voioşie, la cumpărături: două listoaie mari (recunosc, una era scrisă doar pe-o parte), plus două paporniţe de piaţă (ar fi trebuit să iau, după cum am constatat cu ceva tristeţe, ceva mai multe). Şi-am avut, într-un fel, noroc. La ora la care-am ajuns eu în hypermarket, nu era chiar multă lume acolo. Şi, în plus, toate cele patru roţi duble ale căruţului de cumpărături pe care l-am folosit funcţionau cum se cuvine (uneori ai senzaţia că-s lipite cu superglue, dar asta ştii şi tu, pe pielea ta).
Cumpărăturile, în sine, n-au fost mare aventură (minus nervii pe care mi i-am făcut căutând, pe toate rafturile posibile, o anumită esenţă de migdale de care, of şi of, n-am reuşit să dau). La casă, am primit, pe lângă ceva rest (foarte bun, ajunge pentru ceva apă minerală, dar luată chiar de lângă casă, că doară n-o s-o plimb prin tot oraşul) şi nişte plicuri negre şi lucioase, pe care scrie Star wars şi cosmic shells. Mai multe dintre ele le-am dat, de îndată, unui băieţel care se tot uita la mine, dar de fapt – ceea ce-i foarte lesne de înţeles – mai degrabă la plicurile pe care mai scria şi Disney. Cu celelalte trei am ajuns acasă, după o vreme, târând plăsoaiele uriaşe după mine.
Interesantă combinaţie
Cum tot ce luasem – inclusiv untul, care se-nmuiase deja bine, pe la colţuri – mai putea aştepta, fără consecinţe letale, câteva minute, am desfăcut, cu mare nerăbdare, cele trei plicuri, fiecare cu câte două cosmic shells. Aşa m-am ales eu, astăzi, cu ceea îţi atăt şi ţie: cosmic shells numărul 14 (Imperial Royal Guard, cu pistol şi lance energetică), numărul 25 (Kit Fisto, un cavaler Jedi din specia Nautolan, de pe planeta Glee Anselm), numărul 30 (Darth Maul, erou negativ din specia Zabrak, care-şi are leagănul pe planeta Dathomir), numărul 41 (un monstru blănos, din specia numită Wampa, care trăieşte pe planeta Hoth), numărul 55 (planeta Mustafar, cu climă caldă, râuri şi vulcani) şi, ca o cireaşă de pe tort, numărul 60 (cu o imagine din Coruscant, fabuloasa capitală a Republicii).
Cel mai tare, mie-mi place Corurscantul. Şi aceasta mai ales fiindcă, minus amănuntele tehnologice, îmi aduce aminte de Bucureşti: frumos, dar cu dedesubturi putrede; cu un parlament absolut jalnic; cu politicieni care te fac din vorbe de te lasă fără aer; şi cu o mână de inşi idealişti din cale-afară, care visează tot soiul de cai verzi pe pereţi: dreptate, justiţie, onoare, principii frumoase (şi alte chestiuni din astea care, în realitate, nu-i prea preocupă decât pe tare puţini). De fapt, însă, Coruscantul e cu mult mai fain decât oraşul de pe malurile Dâmboviţei: şi-aceasta fiindcă, acolo, în marea şi strălucita capitală a Republicii, până la urmă binele e cel care învinge, cu un scor ca la baschet.
În fine, concluzia o ştii şi tu: abia aştept să mă duc, din nou, la cumpărături, ca să vedem ce alte cosmic shells primesc (mult mi-aş dori, dacă există, una cu maestrul Yoda, la care ţin tare mult, inclusiv pentru că şi lui îi plac, enorm – ca şi mie – biscuiţii păstraţi în cutii metalice).
