Posibil. Dar, cu siguranţă, nu seamănă deloc cu [completează tu]
Grafitti pe zidul Arhitecturii, pe latura de pe Strada Biserica Enei (nu departe-i un altul, cu un urs panda, dovadă că prin Bucureşti bântuie nu doar filosofi interesaţi de fundamentele ulltime ale ontologiei, ci şi ecologişti mai mult sau mai puţin fundamentalişti).
Şi nici cu [normal, tot tu completezi şi aici].
Dar ar putea semăna, măcar aşa, niţel, cu [completează şi aici, mintenaş].
Sigur, în toate-aceste trei probleme (două, de fapt, dar una-i segmentată-n două părţi) am, şi încă bine conturate, nişte păreri ale mele. Cum, pot pune-acum pariu, le ai şi tu pe ale tale. Nu-i musai, cred, să şi zicem, public, la cine anume ne gândim. Ajunge, zic eu, faptul că-n mintea fiecăruia dintre noi, rubricile astea-s pline. Pline-ochi, de fapt, mai rău ca metroul, la orele de vârf cele mai rele pe care ni le putem imagina.
Inscripţia de pe zidul Arhitecturii mai apare, în diverse forme, şi-n alte părţi ale oraşului: aici, în pasajul subteran ce-cepe în faţa Bisericii Sfântul Gheorghe Nou şi duce fie spre Lipscani, dacă o iei spre dreapta, cum cobori scările, atunci când vii dinspre Spitalul Colţea, fie la vale, spre Piaţa Unirii.
