Piaţa Universităţii: 18 porţii mari de atitudini şi trăiri FOARTE intense
O întrebare pe care, presupun, deputatul Mircovici o pricepe, de fapt, foarte bine. De-aia și este atât de disperat; și de doritor să-și bată joc de noi; mă gândesc însă că, poate, porcăriile pe care le scrie ar putea să-i iasă pe nas, cum se zice în popor.
Acum vreo 20 de ore (cel puţin aşa arată Facebook-ul), Melania Cincea – pe care n-am întâlnit-o niciodată, dar pe care o prețuiesc mult, pentru ce și cum scrie – posta o trimitere la un articol publicat, în Timpolis, de Oana Dima. Textul în cauză prezintă, în chip detaliat, ce zice despre protestarii ieşiţi în stradă, cu zecile de mii (în Piaţa Universităţii din Bucureşti, dar şi în multe alte oraşe din ţară, de la Timişoara şi până la Botoşani) un membru al Camerei Deputaţilor. Nicolae Mircovici (aşa se numeşte individul în cauză) este deputat din partea Uniunii Bulgarilor din Banat – România şi scrie că protestatarii sunt „neam de slugă”, cu „prostia şi tupeul ca repere”, capabili doar să posteze „în mediul virtual sub protecţia anonimatului”. Şi că, noi toţi, „am rămas în istorie cu trădări, cu învăţatul furtului şi sperjurului din copilărie”.
Ca să se poată lămuri chiar şi marele înţelept româno-bulgar despre ce a însemnat, în realitate, Piaţa Universităţii acum, în toamna lui 2015, public acum un prim grupaj de fotografii făcute acolo, în Piaţă, începând cu seara zilei de 3 noiembrie 2015.
Plus o propunere cât se poate de serios făcută
Caut, de asemenea, colegi de protest din Piaţă pentru o întreprindere perfect legitimă și foarte utilă, zic eu: aş zice să-l dăm în judecată, cât mai curând, pe atât de înţeleptul deputat Mircovici, cel care zice şi că noi, cu toţii, ne-am „mobilizat pe Facebook (la ordin evident)”. Eu am ieşit, ca şi mulţi alţii, în stradă. Fără să primesc ordin de la nimeni. Consider, în această situaţie, că afirmaţia domnului deputat reprezintă o insultă şi o calomnie. M-aş bucura să ne adunăm ceva mai mulţi, ca să-l târâm niţel pe domnul Mircovici prin tribunale, până ce și dânsul (ca și alții, poate) învaţă să se mai controleze niţel. Ce ziceţi de acest drăguț plan menit să asaneze, măcar niţeluş, o cotă-parte de cam 1,6 la mie din actualul Parlament?
Distanța dintre VOI și NOI e, aici, de mii de ani-lumină.
Complet de acord! Tu nu?
Ce bine-ar fi!
O definiție care ar trebui să-i pună pe gânduri, serios, pe cei din TOATE partidele.
Chiar: tu dormi liniștit, zilele astea?
Un Până când? extrem de greu de ignorat.
Cred, sincer, că nu-i nevoie de nici o explicație suplimentară.
E drept, o masă critică suficient de mare e tare utilă.
Neîncrederea în TOT ceea ce fac și zic instituțiile statului e realmente enormă.
Acesta-i, clar, cel mai tare text de atitudine din ultimele zile.
Dacă ai de ales între rock (ca expresie a libertății și a respectului pentru om) și atitudinea jalnică și rigidă a patriarhului Daniel, opțiunea nu poate fi decât cea descrisă aici, printr-o dibace întorsătură de frază.
Așteptăm răspuns!
Trei de N, îngrozitor de incomozi pentru TOȚI cei vinovați.
Chiar și politicienii cei mai hârșiti – și cu multe conturi, deja, prin tot soiul de țări străine – trebuie să simtă, când citesc această propoziție, un fior tare rece pe șira spinării.
Nu, nu avem voie. Și nici intenția!
Ce ziceți, domnule Mircovici: vedeți aici ceva care miroase, în vreun fel, a “neam de slugă”?
Fiți siguri de asta! CU SIGURANȚĂ ne vom mai vedea! Fac pariu!
