Poveste tragi-comică despre viermele cel otrăvitor, venit din Siria
Grijă mare, că-i de belea cu viermele cel ucigător, care năvăleşte acum, cotropindu-ne salatele, să-şi facă acolo Califat – LOL şi LOL şi LOL!
El e galben la culoare, inelat, şi are nişte ochi mari şi verzi, care te privesc aşa hidos, de-ţi îngheaţă imediat sîngele-n vine. Şi e lung cam cât o cutie de chibrituri (sau cam cât două albine, puse cap la cap). Cam acesta-i „portretul robot” al viermelui otrăvitor, care vine peste noi, din Siria, împreună cu emigranţii şi refugiaţii. Să vă povestesc acum, ceva mai amănunţit.
Eram aseară la nişte prieteni. Făceam, între altele, fotografii unor jucării din ouă Kinder – cu gândul că ar putea fi bune ilustraţii pentru unele texte ale mele, scrise pentru blog. Gazda pune pe masă, între altele, o farfurie plină cu cubuleţe mărunte de roşie, amestecate cu busuioc. Numai bune de pus pe pâine neagră, feliată, puţin trase la tigaie, într-o lingură de ulei. „Bruschetti de Teleorman” – zice o prietenă a prietenilor mei, care tocmai sosise, în mijlocul şedinţei foto şi a prăjirii uşoare a feliilor de pâine. Pe masă era, între altele, un măr roşu, de plastic, în care se află un vierme, tot de plastic, galben şi cu ochii verzi (un verde aşa, cam ca steagul Profetului), cu pupile negre. Vorbim şi râdem când, pe neaşteptate, viermele apare – brusc – în mijlocul farfuriei cu cubuleţe de roşie, deja pe jumătate golită. Unul din comeseni făcuse, pe tăcute, o mică ghiduşie.
Invitaţie telefonică, plus tone de îngrijorare
Exact când râdeam noi mai cu spor, mă sună un alt prieten al meu, din celălalt capăt al oraşului: „Florine, am două invitaţii la concertului Corului militar rusesc! Vii cu mine?” – întreabă el. Îi explic că am, de ani de zile, un CD pe care un student al meu mi-a pus, în format MP 3, mai multe zeci de melodii din Al Doilea Război Mondial, cântate de coruri militare sovietice şi germane. Aşa că, după ce le-am tot ascultat pe toate, nu cred că artişii ruşi veniţi acum la Bucureşti mi-ar putea oferi any new thrills. Dar, îi mai zic: „Nu doar îţi mulţumesc, dar te şi avertizez, dar foarte serios: fereşte-te cât poţi de viermele galben din Siria, care stă mai ales în salate; şi-i rău de tot otrăvitor!”. Omul îmi spune că habar n-are de un astfel de vierme. Eu îi zic că, poate, a avut mult de muncă şi n-a avut vreme să se uite pe Internet şi la televizor. Prietenul meu confirmă: a muncit toată ziua. Eu îi mai dau ceva amănunte despre viermele cel ucigător – despre care prietenul meu nu ştie că, de fapt, nu există deloc, în realitate. Toţi cei din jurul mesei râd pe înfundate, roşii la faţă din cauza efortului depus pentru a nu face nici un zgomot care să se audă-n telefon. Prietenul din celălalt capăt al oraşului mai face o ultimă tentativă de a nu crede în povestea cu viermele care năvăleşte peste noi, împreună cu refugiaţii. Eu îi zic, cât pot de serios – şi muşcându-mă de fălci, ca să nu mă bufnească râsul: „Băi, tu crezi că eu glumesc? Păi cum mă mai duc eu acum la şaormării, ştii că ăia nu spală bine salata; şi poate are ouă de vierme din ăsta; dacă sunt şi alea otrăvitoare?”. Covârşit de atâtea argumente debitate pe tonul cel mai serios cu putinţă, prietenul meu capitulează, în final. Ne luăm la revedere, iar el închide telefonul zicând ceva despre faptul că merită, în acest caz, „ce naiba, să fim cât mai precauţi”.
Un experiment amuzant, cred (noi am râs, cu toţii, minute-n şir). Şi de foarte scurtă durată. Şi fără miză. Şi fără nici un fel de urmări. Dar povestea despre viermele cel galben şi otrăvitor din Siria – cel care, repet, nici nu există, în realitate – are un meaning: ea ne spune cât de uşor poţi convinge, dacă te străduieşti, popoare-ntregi, la nevoie, să creadă toate tâmpeniile posibile: că vine sfârşitul lumii; că liderii marilor puteri sunt pe-o mână cu extretereştrii, încă de prin 1950; că dacii sunt cei ce au civilizat toată Europa; şi, mai nou, că pe puţin jumătate dintre refugiaţii disperaţi ce fug nu doar din Siria, ci şi din restul Orientului Mijlociu, ar fi doar nişte terorişti sângeroşi, care vor să ne omoare pe toţi.
Poate chiar ei, nu-i aşa, l-au şi pus, la noi în farfurie, cu vădit criminalicească intenţie, pe viermele cel galben şi foarte otrăvitor (LOL!, din nou), proaspăt extras dintr-un măr mic, roşu, de plastic, scos acum multă vreme dintr-un ou Kinder…
