O altă Zi Mondială: tot a spălatului pe mâini, dar în varianta lui Pilat din Pont
Cam câte mii de ani ar trebui să se tot spele pe mâini, la chiuveta aceasta, ca să se cureţe – dacă s-o putea! – de gravele vinovăţii care-i apasă lideri politici ca Barack Obama sau Ion Iliescu, cel “dintre noi, pentru noi”?
La 15 octombrie, în fiecare an, începând din 2008, câteva sute de milioane de oameni din întreaga lume (adică doar un procent infim din populaţia totală a planetei, dar asta-i cu totul altă poveste) celebrează Ziua Mondială a Spălatului pe Mâini. Cam în 100 de ţări au loc, cu acest prilej, tot soiul de manifestări, ceremonii şi acţiuni care, cum tare înţelept ne zice Agerpres, sunt axate „pe creşterea gradului de conştientizare şi înţelegere a importanţei spălatului pe mâini”. Anul acesta, ne spune aceeaşi agenţie de presă, tema a fost „Ridicaţi o mână pentru igienă!”. Această formulare, aflăm în continuare, „este orientată spre acţiune şi poate fi folosită în vederea promovării de norme sociale” care să aducă o igienă realmente eficientă „în şcoli, în cadrul comunităţilor sau în regiuni”. Celebrităţilor li s-a cerut – ceea ce era de aşteptat – „să participe la această zi şi să ridice o mână pentru a cere politicienilor să finanţeze cât mai multe programe de igienă”. La noi în ţară, „Dove, săpunul nr. 1 în România, a decis să susţină această cauză şi distribuie la scară naţională săpun şi materiale educaţionale în şcoli şi spitale”, ne spune pagina web http://www.info-sanatate.ro/.
Dacă tot au fost lustruite cu-atâta sârg ligheanele şi chiuvetele…
Dar, zic eu, dacă tot s-au făcut atâtea pregătiri pentru ziua de 15 octombrie, de ce n-am continua cumva şi azi? Ca să păstrez – măcar niţeluş, aşa – tema din ziua precedentă (de ce nu, dacă tot au fost instalate camere de luat vederi, au fost lustruite tot felul de recipiente în care te poţi spăla pe mâini şi-au fost scoase, de prin dulapuri, prosoapele cele mai bune) cred că merită menţinută sintagma generală „zi mondială a spălatului pe mâini”. Dar nu aşa, oricum. Ci în stilul cu totul special, consacrat, acum ceva vreme, de înaltul funcţionar roman Pilat din Pont. Acesta, în momentul în care se lămureşte că, din motive mai degrabă politice, n-are încotro şi trebuie să îl condamne la moarte pe Iisus (despre care se convinsese, între timp, că e complet nevinovat), „cere să i se aducă apă, spre a-şi spăla mâinile – gest simbolic, prin care se desolidariza de crima ce era în curs de săvârşire”, ne lămureşte http://www.crestinortodox.ro . Acceaşi sursă ne spune şi că „spălarea mâinilor în semn de lepădare a unei raspunderi era un obicei evreiesc, cunoscut însă de greci şi de romani, dar străin de procedura romană”.
Prin urmare, eu aşa zic: ca astăzi, dacă tot chiuvetele-s încă foarte curate, s-o punem de celebrarea zilei spălatului pe mâini în stilul lui Pilat; adică să aducem în prim-plan pe cei care, asemeni lui Pilat din Pont, încearcă să pară că-s perfect inocenţi (deşi nu sunt), încearcă să ne convingă că n-au nici o responsabilitate pentru ceea ce se întîmplă (deşi, of, sunt chiar ei principalii vinovaţi).
Pe locul I, în topul meu personal, preşedintele Obama şi soţul Ninei Iliescu
Dacă-ar fi după mine, premiul I la nivel mondial – aş vedea ca acesta să fie, de exemplu, un lighenaş de aur frumos, cu trepied – l-aş da, fără nici o ezitare, actualului locatar de la Casa Albă. Şi asta pentru merite absolut incontestabile. Cum se mai spală-acum, pe mânuţe, Obama al nostru, exact ca şi Pilat din Pont, atunci când în Afganistan lucrurile au luat-o, din nou, razna, şi încî rău de tot (din vina lui, că doară nu credeţi cumva că militarii americani au plecat de-acolo înainte ca ţara să fie complet pacificată fiindcă le-a ordonat, să zicem, Jean de la Craiova; nu, Obama a făcut asta!). Obama se mai spală acum pe mâini, tot ca şi Pilat din Pont, şi pentru catastrofa din Siria (unde tocmai neintervenţia SUA l-a lăsat la putere pe criminalul Bashar Assad care, susţinut pe faţă de Moscova şi Teheran, îşi omoară proprii cetăţeni, inclusiv aruncând asupra lor gaze de luptă neuro-paralizante), ca şi pentru faptul că Rusia lui Putin se comportă tot mai agresiv, atât în Europa de Est (unde a furat Crimeea, a atacat Ucraina şi ameninţă acum, în mod deschis, Ţările Baltice, Polonia şi România), cât şi în Orientul Mijlociu.
Iar pentru România, premiul I de ziua spălatului pe mâini în stitlul lui Pilat din Pont l-aş da, tot fără nici o ezitare, unui personaj cu totul special: „ultimul de pe listă, cu voia dumneavoastră, Ion Iliescu”. Şi-n ziua de azi, omul în cauză (care, să fie clar, continuă să fie, cu toate păcatele lui mai multe şi mai înalte decât Munţii Himalaya – cel mai eficient şi mai dibaci politician român din ultimii 25 de ani) continuă să se spele pe mâini, încercând să ne convingă că nu-i treaba lui ce s-a întâmplat atunci, atât în legătură cu cei peste 1.000 de morţi din decembrie 1989, cât şi în legătură cu evenimentele tragice (şi cu urmări funeste, inclusiv pe termen mediu şi lung) din 13-15 iunie 1990. Tot aşa, Neluţu-al nostru n-are, mititelul de el, nici o vină că a crescut pe lângă el o ceată de politicieni alcătuită aproape exclusiv din inşi care, acum, mărşăluiesc, în grup, către puşcărie, pentru fapte de corupţie care aproape au ucis ţara.
Dar tu pe cine ai mai adăuga la (sau cum ai modifica) acest top mondial şi naţional al celor ce se fac că n-au nici o responsabilitate, deşi toată vina e chiar a lor? Că poate mai găsim ceva lighenaşe frumuşele, încât să dăm şi altor oameni, nu doar lui Obama şi lui Iliescu.
