Scor zdrobitor, mai rău ca la baschet: 93 la 4
Meciul istoric despre care vorbim aici: Tempest versus bomba zburătoare V-1
Ziua de azi pare, dacă citeşti presa, cam la fel de interesantă precum o supă searbădă de regim, din aia care chiar n-are nici un gust. Niţică mită la Ministerul Sănătăţii (nimic spectaculos aici), ceva declaraţii – cam blegi, de altfel, ca şi întreg personajul care le face – ale lui Rădoi, după ce Steaua a fost eliminată din Europa League, câteva comentarii despre cum a plâns Ecaterina Andronescu la televizor, aseară. A, şi eram pe punctul să uit, vai de capul meu: Pepe pregăteşte, pentru poimâine, un botez de care va costa 20.000 de euro. Dar ziua de 28 august n-a fost totdeauna aşa.
Acum exact 71 de ani, la 28 august 1944, sistemul de apărare antiaeriană care proteja sudul Marii Britanii a reuşit, în sfârşit, să obţină o victorie clară, una de mari proporţii, împotriva efortului german de a potopi Anglia cu bombe zburătoare din categoria V-1. În ziua aceea, nemţii au lansat nu mai puţin de 97 de bombe zburătoare, fără pilot, înspre Londra. Treisprezece dintre aceste ucigătoare maşini de luptă (fiecare din ele transporta spre ţintă o încărcătură explozivă de 1.870 de livre, adică 850 de kilograme) – ne spune Martin Gilbert în The Second World War: A Complete History – au fost doborâte de piloţii britanici chiar deasupra Canalului Mânecii. Alte 65 dintre aceste vehicule aeriene fără pilot (astăzi le-am spune rachete de croazieră; amintesc aici şi că, de exemplu, racheta de croazieră americană BGM-109 Tomahawk transportă doar 1.000 de livre, adică 450 de kilograme de exploziv puternic) au fost doborâte de artileria antiaeriană britanică, atunci când au ajuns deasupra uscatului. Încă zece s-au prăbuşit, lovite fiind de tirul avioanelor de vânătoare britanice de tip Tempest, înainte de a ajunge în regiunea Londrei. Doar nouă au ajuns, în final, în zona periferiilor capitalei Regatului Unit. Două dintre acestea nouă s-au izbit însă de baloane captive şi nu şi-au putut atinge ţinta. Încă trei s-au prăbuşit – probabil dintr-o eroare a sistemului de ghidaj sau, poate, atunci când li s-a terminat combustibilul – înainte de a ajunge deasupra zonelor centrale ale oraşului. În final, doar patru au lovit, în plin, Londra. Deci, 93 la 4 pentru Marea Britanie.
La doi paşi de Coasta de Azur
În aceeaşi zi, în sudul Franţei, forţele aliate intrau în Marsilia şi Toulon, capturând cam 47.000 de prizonieri germani. Şi, tot la 28 august 1944, în nordul Franţei – ţară în care anglo-americanii debarcaseră, în Normandia, încă de la 6 iunie – trupele aliate se apropiau în ritm foarte rapid de Reims şi Châlons-sur-Marne (localităţi importante, care au şi fost eliberate, de altfel, chiar în ziua următoare). Aceste ambe oraşe se află o distanţă mai mică de 110 mile terestre (adică mai puţin de 180 de kilometri) faţă de graniţa de vest a Germaniei. Tot la 28 august 1944, sute de bombardiere britanice erau pregătite în ritm frenetic pentru un mare raid aerian, ce a avut loc chiar în ziua următoare, împotriva oraşului Königsberg, din Prusia de Est (astăzi oraşul se numeşte Kaliningrad şi este o enclavă rusească pe malul Mării Baltice).
Cu trei ani mai devreme
Cu doar mai puţin de 1.200 de zile înainte de aceste evenimente, la 28 august 1941, Germania părea pe punctul de a-şi zdrobi complet ultimul adversar de pe continent. Ruşii, incapabili să reziste, evacuau în grabă Tallinul şi distrugeau, în retragere, marele baraj de la Zaporoje, pe Nipru, ca nu cumva uriaşa hidrocentrală să cadă, întreagă, în mâna nemţilor. Tot la 28 august 1941, Hitler şi Mussolini zburau pe deasupra uriaşelor teritorii ucrainiene deja cucerite de Wehrmacht, pentru a se întâlni, la Uman, cu mareşalul Gerd von Rundstedt. La vreo 200 de mile mai la vest de Uman, tot la 28 august 1941, era în plină desfăşurare masacrarea, de către trupele SS comandate de generalul Franz Jaeckeln, a peste 23.000 de evrei, la Kameneţ Podolsk. Aceşti oameni, ne spune tot Martin Gilbert, „fuseseră deportaţi din Ungaria, de către guvernul ungar”.
Să lăsăm însă trecutul, cu dramele sale, şi să ne întoarcem în zilele noastre: apartamentul Elenei Băsescu tocmai a fost jefuit (dar nu mult, numai aşa, niţel), iar Delia apare fotografiată „în poziţii periculos de sexi pe plajă”. Gabriel Cotabiţă s-a îngrăşat zdravăn, ne spun tabloidele. Şi, dacă îţi lipeşti nişte scotch în colţul exterior ochilor, „rezultatul va fi uimitor”, aflăm tot din ziare. Cam atât pentru ziua de azi, cea plictisitoare rău, exact ca o supă greţoasă de regim.
