Câte ceva despre cine-i de vină, pe bune, pentru încălzirea globală

Florin Diaconu
Inscripţie într-un parc din Londra. Tu ce crezi despre chestia asta?

Inscripţie cu mesaj foarte clar, de fapt, într-un parc din Londra. Dar tu, tu ce crezi despre chestia asta?

OK, aşa-i cum zic ecologiştii fundamentalişti: în ultimii ani, temperaturile cresc, peste tot în lume; gheaţa se topeşte rapid în Arctica, ceea ce îi lasă pe urşii polari fără habitat; iară savanţi destui spun că noi, specia umană, suntem de vină – cu poluarea industrială tot mai intensă, care-ar fi pe punctul să nenorocească de tot planeta.

Am însă o problemă cu toate astea: pe cât ştiu eu (te rog să verifici, poate greşesc), de-a lungul ultimelor două milioane de ani, Pământul a trecut, cu totul, prin vreo 20 de perioade glaciare, fiecare dintre ele urmată de o perioadă masivă – şi uneori rapidă – încălzire. Ultima glaciaţie mare, numită Würm, a fost, zic specialiştii, una ce a început cam acum 115.000 de ani. În Europa şi-n America de Nord, gheţurile au ajuns la grosimea maximă – de câţiva kilometri, ceea ce nu-i deloc de glumă – cam cu 18.000 de ani în urmă. Iar acum vreo 11.500 de ani (sau, după alte calcule, acum doar vreo 10.000 de ani), clima a început din nou, brusc, ca-n atâtea alte ocazii, să se încălzească. Şi pe vremea aceea, oare, tot din cauza poluării industriale? Dar în cazul încălzirii ce a urmat după toate glaciaţiile precedente? Tot industria – care, la naiba, nu există, ca fenomen realmente global, decât din secolul al XIX-lea – să fi fost de vină şi atunci?

Eu nu zic, Doamne iartă-mă, că poluarea-i bună. Nu-i deloc aşa: şi-ajunge, de exemplu, să ieşi vara, în august, pe Magheru, ca să constaţi cât îi de neplăcut să tragi în piept aer supraîncălzit, amestecat cu gaze de eşapament. Dar asta-i una, iar a crede că încălzirea globală de acum e provocată doar de om e cu totul altceva – o mare bazaconie, cred eu. O bazaconie la fel de mare ca acelea despre Elvis, care cică încă trăieşte; sau ca aceea despre marii şefi politici ai lumii, care – zic unii, ce-s, altfel, aparent sănătoşi la cap – ar fi de mult pe-o mână cu extratereştrii. Bazaconii peste bazaconii. Fără număr, fără număr, vorba maneliştilor.

Comentează acest articol:

comentarii