„Raţao!”, răcni cât îl ţineau bojocii maiorul Pepenel, uimindu-l – şi speriindu-l, destul de tare, de altfel – pe distinsul său interlocutor. Cum acesta nu dădea, totuşi, nici un semn că ar pricepe ceva, Pepenel răcni din nou: „Raţao, prietenao!”....