De ce ÎN VECI ce n-o să ajungă România cum e Germania, de exemplu
Mai crezi tu asta? Poate doar în basme, pe tărâmul celălalt, învinge binele (şi nici acolo-acest lucru nu se-ntâmplă totdeauna)! Altfel, oricât ai fi de optimist, ştii bine că aici, în lumea reală, lucrurile se petrec în cu totul alt chip.
Peste tot în lume, cei în funcţii oficiale iau şpăgi. Asta se întâmplă, să fie clar, şi-n Germania. N-ar strica să-ţi aduci aminte, de exemplu (măcar aşa, niţel), de uriaşul scandal de corupţie de la sfârşitul anilor 1990, în urmă căruia a ieşit la iveală faptul că până şi cancelarul Helmut Kohl – cel care a reunificat Germania – primise, ani în şir, mormane de „donaţii ilegale” într-o seamă de “conturi secrete” (vezi, pentru mai multe amănunte, un şir de texte publicate de jurnaliştii BBC şi la care poţi ajunge foarte uşor, începând prin a-l citi chiar pe acesta: http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/543538.stm).
Câteva cazuri recente de la noi
Dacă marele unificator al Germaniei lua şpăgi, de ce să fie românii mai fraieri? Nu sunt deloc! Iată şi dovada: un foarte recent text publicat de Mediafax ne spune cum, la] Teleorman, la 19 noiembrie a.c. a fost arestat Şeful Poliţiei Rutiere, care „pentru intervenţiile făcute… a primit mită pastramă de oaie, hrană pentru câini, doi pui şi o mămăligă, ţuică, dar şi bani”. Referatul procurorilor, prin care aceştia cer arestarea comisarului în cauză, ne oferă şi savuroase amănunte suplimentare despre cele cam 7 kilograme de pastramă de oaie,
Recent, Piaţa a spus, clar, ce crede în legătură cu şpaga. Ei au spus, ei au auzit. Nimic serios nu s-a întâmplat, şpăgile continuă să curgă.
„evaluată de mituitor la 140 de lei”; şi despre cum numitul comisar a primit „chiar în biroul său, bani şi doi litri de ţuică”. În alt caz, tot foarte recent, doi şefi locali din Poliţia de Frontieră – unul de la Giurgiu şi unul de la Calafat, amândoi fiind acum deja arestaţi – au efectuat „o cercetare administrativă formală”, în care au fost evaluate fapte ale unui al treilea inculpat, cei doi „primind în schimb trei peşti şi o sticlă cu whisky”. Acelaşi material de presă ne mai povesteşte cum la 12 noiembrie a.c. a fost reţinut şi un comisar-şef de la Secţia 11 Poliţie din Bucureşti, „după ce a fost prins luând mită 190 de lei de la un suspect de furt calificat, de la care anterior ceruse un bax de vin, un bax de apă minerală şi 15 fripturi, pentru a-i soluţiona favorabil dosarul”. În sfârşit, ca nu care cumva să se ivească ideea că doar unele dintre regiunile istorice ale României ar fi potopite de şpăgi şi şpăgari, să amintim şi că şeful Centrului de Arest Preventiv din IPJ Neamţ „a ajuns în atenţia procurorilor anticorupţie, în luna martie, după ce ar fi luat mită, în două rânduri, 900 de euro, o carcasă de oaie şi produse alimentare de 300 de lei”.
Când comparaţia cade lată; şi-apoi răposează, orice-am face
Până la un punct, după ce citeşti toate astea ai senzaţia că, nu-i aşa, Germania şi România îs exact la fel: şi Kohl lua şpagă; şi bravii noştri poliţişti fac la fel. Din punctul acesta de vedere, am putea propune, de exemplu, ca două dintre stelele de pe steagul UE să fie urgenţă-nlocuite cu figuri ceva mai concrete: un buzunar deschis, ca să ai unde pune, iute, un plic grosuţ; ca şi o figură .gif, în care degetul mare să mişcă înainte şi înapoi peste cel arătător, care-i îndoit.
În realitate, cazurile descrise aici nu doar că NU prea seamănă; ci sunt, de fapt, de pe tărâmuri sau din lumi complet diferite. Să îţi explic: în Germania, înalţi responsabili din CDU au luat, într-adevăr, în cap cu Kohl, şpăgi peste şpăgi. Ceea ce este, în mod clar, cât se poate de ilegal. Dar – şi aici ţin-te bine! – n-au dus nici un bănuţ acasă, să-şi mai facă o vilişoară, ceva. Toţi banii au intrat în trezoreria partidului, care i-a utilizat spre a finanţa suplimentar organizaţiile teritoriale din landurile unde CDU cam scârţâia în vremea accea (în unele regiuni din fosta RDG, de exemplu). Îţi poţi tu imagina, la noi, vreo oficialitate (nu contează că-i prim-ministru, ministru, secretar de stat, comisar de poliţie sau , dimpotrivă, cel mai prăpădit dintre prăpădiţii funcţionarii mărunţi de prin instituţiile statului) care ia mită şi o foloseşte pentru interesul public? În nici un caz: toţi cară acasă, la fel ca şi hârciogii: tot îndeasă în fălcuţe; şi cară; şi cară; şi tot cară acasă, orice apucă: ţuici, ceva bănuţi, mâncare pentru câini, baxuri de vin şi de apă, peşti, pastramă, baxuri de apă minerală, carcase de oaie, fripturi, ca şi orice altceva.
Ca urmare, până şi stilul în care se primeşte şpagă, precum şi însăşi destinaţia şpăgii ne spun, foarte clar, că în vecii vecilor România NU o să ajungă ca Germania (decât, eventual – LOL şi LOL! – când s-or termina şi ultima felioară de pastramă, ca şi ultimul clondir de ţuică de pe faţa pâmântului)!
