Fă şi tu o pauză; şi citeşte măcar una din cărţile scrise de Ursula K. Le Guin
O fotografie făcută acum trei ani, la o universitate din Oregon: ai senzaţia că-i chiar acolo, undeva în spatele zâmbetului pe care, de fapt, ridurile-l fac încă şi mai expresiv, şi fabulosul Ochi al Mării din Lumea lui Rocannon.
Azi nu scriu aici, pe blog, decât tare târziu şi tare puţin. Asta fiindcă am treabă multă: citesc, de zor, o nouă carte scrisă de Ursula K. Le Guin (nouă în sensul în care a fost doar recent tradusă în limba română). Dacă îţi place cumva ceea ce se cheamă heroic fantasy amestecat cu-n stop de science fiction şi n-ai citit niciodată nimic din cea-a scris Le Guin, e ca şi cum ai fi la Luvru, să zicem, în faţa mulţimii de picturi, dar cu ochii complet acoperiţi cu un fular foarte gros, împăturit şi-n patru, pe deasupra, aşa ca să nu poţi vedea nimic, dar chiar nimic.
Dacă m-aş apuca, vreodată, să învăţ vreo carte pe de rost, aşa cum învăţam la Limba Română poezii în clasele mici de şcoală, cred că aş alege, fără absolut nici o ezitare, Lumea lui Rocannon: povestea giuvaerului minunat numit Ochiul Mării (împreună cu încâlceala fabuloasă de istorii ale oamenilor, ale meşteşugarilor din specia nocturnă Gdemiar, ale piticilor diurni Fiia, ca şi-ale
Ilustraţie pentru unul din romanele lui Le Guin. Ştii cumva care dintre ele?
prea nobililor cavaleri Angyar din specia umanoidă Liuar) este, foarte serios, unul din din cele mai frumoase texte care mi-au căzut în mână în toţi cei 50 de ani de când citesc, practic, în fiecare zi.
Dincolo de cărţile-i grozave, mai ţin la Ursula K. Le Guin şi pentru câteva fraze foarte scurte, pe care nu mi-e clar când le-a rostit (dar mă bucur tare mult că a făcut asta). Una dintre ele sună aşa: „Adultul creativ este copilul care a supravieţuit”. Iar a doua, care-i ceva mai lungă, are, şi ea, multă-nţelepciune, ca şi multă inimă-n cele doar câteva cuvine: „Suntem vulcani. Când noi le oferim altora experienţa noastră ca adevăr, ca adevăr omenesc, toate hărţile se schimbă. Şi sunt munţi noi”. Te las acum, căci mă întorc, iute, la citit. Dacă termin, ne vedem pe blog mâine dimineaţă. Dar nu înainte de a-ţi mai pune în braţe – aşa, ca pe o săţioasă cină, bună doar pentru cine poate s-o digere fără probleme – încă o spunere a Ursulei K. Le Guin: „Nu poţi cumpăra revoluţia. Nu poţi face revoluţia. Poţi doar să fii revoluţia. Ea este în spiritul tău, sau nu e nicăieri”. See you soon!
