Stăpâni, mai multe secole, ai Oceanului Indian: dhow-urile din Oman
Un dhow de tip tradiţional, într-un port din Oman. Folosite acum de turişti, pentru călătorii de plăcere, aceste nave zvelte – care puteau avea pînă la 40 de metri lungime – şi rapide au dominat, secole în şir, o mare parte a Oceanului Indian
Astăzi, Omanul (care se învecinează cu Yemenul, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite şi are ieşire la Goful Oman – dincolo de care se află Iranul – şi la Marea Arabiei) e un actor statal nu prea puternic, în zona ieşirii din Golful Persic înspre Oceanul Indian. Populaţia ţării nu-i deloc mare – doar 3,28 milioane oameni, conform datelor publicate de CIA în World Factbook. Produsul intern brut este, in cifre absolute, între 78 şi 150-160 miliarde de dolari. PIB-ul Omanului înseamnă, oricum, aproximativ 39.700 dolari SUA pe cap de locuitor (ca termen de comparaţie, amintesc aici faptul că PIB-ul României este, conform aceleaiaşi surse, de doar 19.700 USD pe cap de locuitor, pentru anul 2014).
La momentul actual, resursele şi statutul de putere ale Omanului sunt net depăşite, în respectiva regiune geografică, de cele ale Iranului sau ale Arabiei Saudite. Aceste două state sunt, acum, principalii competitori pentru hegemonie regională. Dar, acum doar câteva sute de ani – ceea ce e enorm de mult pentru orice individ, dar constituie, în realitate, un interval cronologic destul de mic pentru istoria privită ca proces pe termen foarte lung – Omanul era, tocmai graţie frumoaselor sale nave cu vele, o mare putere, în sensul plin al cuvântului.
O epocă excepţională, în care Omanul chiar a fost o mare putere
Pe la sfărşitul secolului al XVI-lea – ne spune Lincoln Paine în Marea şi civilizaţia: o istorie maritimă a lumii (tradusă recent şi în româneşte şi publicată la Editura Polirom) – omanezii au recucerit de la portughezi Suharul. Pe la 1620, împreună cu perşii, ei au cucerit şi Hormuzul. Pe la 1650, portughezii au fost definitiv alungaţi din Golful Persic, expulzaţi fiind din Muscat de către sultanul ibn Saif I, o mare personalitate istorică
Apoi, omanezii şi-au extins sfera de influenţă până în Africa de Est. Fus Intern Brut olosind escadre puternice alcătuite din dhow-uri (unele lungi de până spre 40 de metri, cu un deplasament de până la 500 de tone şi un echipaj puternic), ca şi din nave de tip european (inclusiv unele cumpărate de la britanici şi olandezi), Omanul a cucerit portul Mombassa, iar întreg arhipelagul Zanzibar a fost sub dominaţia Omanului, din 1689 până la 1890.
Vreme de mai multe secole, rapidele dhow-urile omaneze, adesea foarte puternic înarmate, au fost, în întreaga zonă de Nord-Vest şi Vest a Oceanului Indian, exact ceea ce navele britanice de linie au fost în Atlantic, ceva mai târziu: stăpânii de necontestat ai mărilor.
