Februarie 2017: lecturi obligatorii pentru sesiunea de iarnă
Un mesaj foarte dur, dar și cât se poate de legitim: cine poate, pricepe iute asta! Cine nu, poate face eforturi.
Nu numai studenții au, acum, sesiune de examene. Una peste alta, țara întreagă se află în această situație. Uită-te bine, prietene, la pancarta din centrul imaginii, aceea acoperită parțial de un drapel tricolor care flutură în Piața Victoriei, în fața Guvernului ocupat, încă, de niște borfași de la vârful unui tandem de partide politice cu tare multe ifose. Vezi – și înțelegi, mai ales – ce scrie pe ultimul rând? Mesajul alcătuit din doar două cuvinte este, într-un fel, o lectură obligatorie pentru foarte mulți, în această sesiune de iarnă care se petrece în Piața Victoriei și care-i importantă pentru întreaga țară. Îmi pare sincer rău pentru cei aproximativ un milion de PSD-iști care muncesc cinstit, ca și mine, și care-și plătesc taxele, ca și mine; și care nu fură, așa cum nu fur nici eu. Dar alt mesaj decât cel pe care-l indic aici n-au a aștepta oamenii aceștia, atâta vreme cât nu-i lasă, nici măcar acum, din brațe pe borfașii penali care s-au cățărat în fruntea partidului lor. Dincolo de un anume punct, loialitatea față de șefii de partid e, cred eu, nimic altceva decât complicitate. Sau, dacă vreți, favorizarea infractorului și a infracțiunii. M-aș bucura mult să mă trezesc, mâine dimineață, într-o Românie în care să existe și un soi de PSD-AT (cine-a trăit în anii 90, își aduce, desigur, aminte, ce înseamnă AT, în limbajul politicii românești), dar nu unul mimat, născut doar din rațiuni cosmetice, ci pe bune, adică un PSD reformat, condus de inși a căror preocupare centrală să fie într-adevăr politica de stânga, iar nu ciordeala și minciuna! Până atunci, însă, rămâne pe de-a-ntregul valabil – din punctul meu de vedere – mesajul de pe ultimul rând de jos al pancartei despre care v-am vorbit deja, cea parțial acoperită de tricolor.
