La dracu’, prieteni, cu teoria şi practica votului util!
Poate corupţii şi demagogii din partidele politice mari şi nărăvite în rele – şi în care pare-mi-se că degeaba există şi destui oameni oneşti – o să priceapă ceva-ceva, până la urmă, din acest mesaj, sper, suficient de clar.
Dacă picăm cumva, iar, în capcana teoriei şi practicii votului util, ar trebui, nu-i aşa, să punem ştampila, cu toţii, pe unul din cele două partide mari care domină, de peste 25 de ani, scena politică românească – PSD şi PNL, despre care ştim deja că vor intra cu siguranţă în viitorul Parlament. Dar, aşa cum zice într-un articol tare fain Teodor Tiţă (un om pe care nu-l cunosc decât din scris, dar cu care-aş bea o cafea sau o bere cu mare plăcere, oricând), „votul util e o formă mascată de complicitate”. Mai precis, zic eu, de complicitate cu ineficienţa, cu problemele şi cu deloc puţinii demagogi sau infractori care domină, cu lejeritate, aceste două partide mari, împiedicându-le în tare multe ocazii să facă politică în sensul pe deplin onorabil (şi pe deplin eficient pentru interesul public) al termenului; şi ţinând cu capul la fund, ca să zic aşa, numeroşii oameni normali şi oneşti care există, nu mă îndoiesc de asta, şi-n PSD, şi-n PNL.
Îndoindu-mă, deci, de faptul că merită, vreo clipă, să „votez util”, adică refuzând din start să fiu complice, am purces, în mod firesc, să caut prin listele cu candidaţii din Bucureşti nume care să-mi spună într-adevăr ceva, în care să am motive să am încredere. Şi-am găsit astfel de nume. Vi le spun şi vouă, ca să fie clar cu cine staţi de vorbă. Nu vă place şi nici nu suportaţi alte opinii politice decât cele pe care, eventual, le aveţi deja, nu-i bai: daţi unfriend, pe Facebook, şi gata. Scăpaţi de mine (LOL şi LOL). La Camera Deputaţilor voi vota – foarte clar spun asta – cu Vişinel-Costel Bălan, candidat independent susţinut de PACT (adică de Partidul Acţiunea Civică a Tinerilor). Vişinel îşi propune să reformeze, din temelii, sistemul de instituţii care, în loc să îngrijească, mai degrabă nenoroceşte definitiv copiii orfani sau abandonaţi de familiile lor naturale. Am citit destul despre Vişinel – şi-am şi vorbit cu el, în vreo două rânduri – cât să mă lămuresc că merită votat. L-am şi auzit vorbind în public şi am discutat, în plus, şi cu câţiva oameni care-l cunosc: am aflat astfel argumente în plus pentru a-l vota. Asta, deci, voi şi face. M-aş bucura să nu mă dezamăgească, în următorii patru ani.
La Senat, mărturisesc, a fost mai greu. Iniţial, m-am gândit că n-ar fi rău să votez lista PMP, doar ca Traian Băsescu să intre în Parlament, de unde ar putea da mult de furcă PSD-ului, condus acum de un condamnat penal pe care îl susţin, prin ziare, şi destui alţi condamnaţi penali, inclusiv unul din Marea Britanie. Dar, la naiba, Traian Băsescu s-a dovedit, în prea multe ocazii (cel puţin după gustul meu), în mod evident toxic pentru democraţie, decenţă şi normalitate (şi asta nu pentru că ar fi rău, ca omul spân din basme, ci mai ales pentru că are în spate o carieră profesională lungă, dominată pe deplin de logica actului de comandă; dar politica, prieteni, nu-i nici cazarmă, nici navă şi nici nu trebuie făcută în cheia ordinul de execută, nu se discută). Căutând, în continuare, un nume pe care să-l votez la Senat, m-am oprit la lista USR. Să fie clar, am – în mod legitim, cred eu – mari rezerve în legătură cu coerenţa reală a Uniunii Salvaţi România. Sunt, în plus, în acest partid nou (şi pe listele sale de candidaţi, inclusiv cele din Bucureşti), şi destule persoane care nu-mi plac deloc. N-am, de exemplu, prea mare încredere în Nicuşor Dan. Dar în capul listei USR pentru Senat, în Bucureşti, se află Vlad-Tudor Alexandrescu, un om pe care-l cunosc întrucâtva (şi anume de ani buni). Am vorbit cu el în câteva ocazii. Şi ştiu despre el, cu claritate, câteva lucruri. În vremea mandatului său de ministru al Culturii (pe care unii îl laudă, iar alţii îl critică foarte intens), n-a vârât mâna în banul public. N-a cărat, cu sacoşa sau cu basculanta, bani acasă (ceea ce, la naiba, într-o Românie în care mulţi miniştri fură de rup, fără oprire, indiferent de culoarea lor politică, chiar e o performanţă demnă de băgat în seamă). Prin urmare, voi vota la Senat un om decent, bine şcolit, fără disponibilitatea de a fi vreodată extremist sau fundamentalist şi despre care ştiu, în plus, că nu fură din banul public. Sper că nici Vlad nu mă va dezamăgi în următorii patru ani.
Cam asta ar fi ce-am avut să-ţi spun, prietene, astăzi. Zi bună îţi urez, iar apoi weekend plăcut! Şi, nu uita, du-te la vot, duminică! Absenţa ta de la vot NU e soluţia! Şi îţi urez să votezi exact aşa cum crezi şi simţi tu, dar într-un fel care, ulterior, să nu te dezamăgească; şi să nu te facă să-ţi crape obrazul de ruşine, atunci când te uiţi în oglindă, dimineaţa, în baie. Doamne ajută!
