Niţel avânt, aşa, chiar bun luni dimineaţa: patru părţi şampanie, plus una de Blue Curaçao
De-acest prim rând de cocktail-uri m-am ocupat chiar eu; dar imediat vine şi rândul tău, prietene, mai ales dacă îţi place şi ţie culoarea albastră!
Dacă mă uit mai bine la culoarea pronunţat azurie a acestui cocktail uşurel, nu-i deloc un început rău de săptămână (şi de lună, de fapt, azi fiind chiar 1 februarie). Dar, dacă tot vorbim despre Blue Curaçao, mai ştiu şi alte reţete: pentru aceia care chiar trebuie să se dreagă după un weekend prelungit, recomand – predictibil pentru cine ştie – un Blue Lagoon: două părţi vodcă, o parte suc de lămâie, şi o a patra parte, iarăşi Curaçao Albastru (toate astea le pui într-un shaker şi le agiţi zdravăn, măcar cinci sau şase secunde; paharul, zic unii cocktailtangii fundamentalişti, trebuie neapărat ornat cu o cireşă maraschino – există şi la noi unele, în borcane ca de bulion, mai înalte, de cam 800 de grame; acestea costă în jur 35 de lei unul, dacă ţin eu bine minte). Se mai află pe faţa pământului, de fapt, şi ceea ce se cheamă Blue Splash: două părţi de gin, două părţi din prietenul nostru de azi, Blue Curaçao, o parte de vermut sec, două părţi de suc de lămâie (aveţi grijă: lămâie, nu lime), plus cam o treime – sau chiar o jumătate – de parte de Angostura (un bitter tare, de aproape 45 de grade, făcut în Trinidad, de prin 1824); toate astea le amesteci bine cu gheaţă pisată, se pun într-un pahar şi apoi se toarnă, deasupra, şampanie, după gustul inimii.
Cu iz intens exotic, special pentru doamne cu pălării tare cochete
Dar mai există, of şi of, şi ceea ce se cheamă Hawaiian Orange Blossom: pui într-un shaker ceva gheaţă pisată, apoi două părţi de gin, o parte şi jumătate de Blue Curaçao, trei părţi de suc de portocale, o parte şi jumătate de suc de ananas (merge foarte bine, de exemplu, cel care se află în cutiile cu compot). După ce agiţi bine toate acestea, torni uşurel compoziţia într-un pahar. Am un amic care pune, peste întregul cocktail, şi o jumătate de linguriţă de Cointreau. În manualele pentru barmani scrie, negru pe alb, că paharul trebuie neapărat ornat cu o felie de ananas proaspăt, cu tot cu coajă. Dacă totu-i într-adevăr de bună calitate şi bine-bine amestecat, în pahar straturile se aşează pe culori, ca la lecţiile despre curcubeu, astfel: la fund de tot, albastrul uneori intens de la Blue Curaçao, apoi, deasupra, diverse nuanţe de verde care virează, treptat, spre galben strălucitor.
În sfârşit, există – ca un fel de trăsnet, dar unul cu adevărat divin, ca să zic aşa – Blue Hawaiian: peste cel mult 60 de grame de gheaţă bine pisată (lăsaţi baltă manualele, care indică mult mai multă!) pui, în shaker, o parte de rom alb, două părţi de suc de ananas, o parte (eu am încercat o dată şi cu o parte şi jumătate; poţi încerca şi tu) de Blue Curaçao, apoi o parte de lichior-cremă de cocos (mai rar de găsit, dar nu-i deloc bai – poţi folosi şi nişte Baileys Irish Cream, de exemplu, dacă nu găseşti nicicum altceva). La final obţii, după ce agiţi bine, o compoziţie cu consistenţă cremoasă, de o nuanţă apropiată de aceea a albastrului de metil niţel diluat: o minunăţie, într-adevăr (şi numai pentru doamne; şi, desigur, nu numai în dimineţile de luni, la început de lună).
OK, acum: s-a făcut deja ora 9 fără 10 şi, socot eu, vă ajung – măcar o vreme – cele cinci părţi şi jumătate (sau chiar şase) de Blue Curaçao despre care am vorbit până acum.
Cum, şi ce faceţi dacă nu v-ajung, totuşi, aceste cinci cocktailuri? Foarte simplu, prieteni! O luaţi mintenaş de la capăt, dar mai bine daţi chiar acum un telefon şefilor voştri mai mult sau mai puţin abuzivi şi le spuneţi, cinstit (LOL şi LOL!), că probabil this very week nu o să prea ajungeţi la job, fiindcă, iată, ce dramă, bunica, of şi of…(ce Dumnezeu, nu mai pisa tocmai acum gheaţa, că se-aude pe telefon!)
PS: Am promis aseară ceva, unor prieteni de pe Facebook: e, oare, destul de clar tot acest albastru de până acum?! Dacă nu, cu voioşie vă zic, dear friends, că mai ştiu cel puţin încă 6 sau 7 reţete, tot cu Blue Curaçao destul; dar am zis să le ţin în rezerva strategică; asta aşa, deocamdată.
