Osana! PSD chiar face, iată, minuni: belşugul deja pogoară-n valuri, peste ţară!
Bucăţile de cartofi prăjit de prin fast-food-uri nu pot creşte, brusc, în mărime aşa, de la sine, cu cel puţin 25 %. Nu-i aşa? Cineva poartă responsabilitatea, asta-i clar, pentru-această negrăită minune…
Una din marile şi constantele mele dureri e – şi cred că tu poţi uşor înţelege asta – faptul că nu prea am voie să mănânc cartofi prăjiţi. Dacă-s într-adevăr bine făcuţi, ştii şi tu, ei îs mai buni decât orice altceva de pe faţa pământului; dar, of, fac şi să crească, şi-anume într-un mare fel, pârdalnica de glicemie. Aşa că, ori de câte ori pot, mă abţin. Cu vreo două zile înainte de Crăciun, însă, pofta intensă de mâncăruri ganz verboten, chiar dacă de post, m-a biruit şi am plecat, în pauza de masă, de la IDR, împreună cu un prieten, înspre un mare templu al caloriilor, aflat la doar câţiva paşi de Televiziune. Fac oamenii de la fast-food-ul în cauză, între altele, ceea ce se cheamă deepin’ fries. Ca să traduc, cei-mai-buni-dintre-cei-mai-grozavi-dintre-cei-mai-iscusit-făcuţi cartofi prăjiţi, crocanţi (la exterior, dar moi la interior, de chiar că se topesc în gură) şi aurii, din întreg universul locuit. Am comandat, am plătit, mi-am luat tava şi m-am aşezat la masă. Şi, minune mare, dar şi foarte clară: în cutiuţa de carton în care primeşti porţia uluitor de fierbinte şi de gustoasă (deşi cam mică, dar, vorba lui Ion Iliescu, „viaţa e complexă”) de deepin’ fries se aflau şi mai multe bucăţi de-a dreptul gigantice. Le vezi, pe câteva dintre ele, în fotografie. Nu aveam la mine nimic de măsurat, dar ne lămurim imediat cam de mari erau minunile fierbinţi. Şerveţelul parfumat şi umed de lângă bucăţile de deepin’ fries (vezi din el o bucată, în colţul de sus al imaginii, înspre stânga ta) are o mărime standard de 8 pe 6 centimetri. Deci, foarte clar, una dintre bucăţile de cartof din fotografie are măcar vreo 10 centimetri; iar mai apoi am găsit chiar una încă şi mai mare, de vreo 13 centimetri, aşa semeaţă între suratele ei, de mai că ziceai că-i exact ca domnu’ Dragnea-ntre stele (fie ele-n uniformă sau în civil).
Cartofi prajiţi şi apă de trandafiri; trei trandafiri, pentru – ceea ce-i tare necesar – mai multă precizie 🙂
Cum, de obicei, cartofii din porţiile de deepin’ fries sunt semnificativ mai mici (adică mult mai scurţi) decât cei despre care vorbesc aici, concluzia nu poate fi, desigur, decât una singură, mai ales dacă o citim, aşa cum se şi cuvine, în cheie politică (LOL şi LOL. Şi iar LOL): iată, tovarăşi, deşi n-au trecut nici măcar două săptămâni de la alegerile din 11 decembrie; şi deşi tot felu’ dă nemţi şi dă soroşişti şi dă alte lifte tot împedecă, samavolnic, PeSeDeu’ şi pă ALDEii cei buni să preia guvernarea, găsind tot soiu’ dă
Tare-i necesară, nu, o astfel de instituţie: dar nu una singură, ci câte una, măcar, în fiecare cartier. Osana! De unde sedii? Ei, asta-i bună!
pretexte tâmpite ca să tragă dă timp, belşugul, bunăstarea, tot ce-a promis PeSeDeu deja pogoară-n valuri păste ţară. Iată, de exemplu, cum scrie şi-aici, chiar şi cartofii din porţiile de deepin’ fries sunt deja, prin diverse locuri, cu mult mai mari, măcar cu 25 %, decât înainte de victoria în alegeri a lu’ domnu’ Dragnea! Chiar şi soroşiştii poa’ să vază asta, cu ochii lor! Îţi dai tu seama, cârcotaşule soroşist care dracii să te ia, cât de bine-o s-o ducă toată România, curând, cum ajunge PeSeDeu nost’ în mod efectiv la guvernare şi cum pleacă Julien din fruntea bucatelor?
Osana! Osana! – hai, strigă şi tu, ce mai aştepţi? Osana, adecă trăiască domnu’ Dragnea şi minunile lui, deja curgând în valuri, peste noi toţi (ca un fel de golden shower baban, s-ajungă pentru-ntreaga naţiune). Osana! Osana!
P.S.: Toţi aceia cărora le funcţionează, într-un fel, ‚butonul de acord fin’ lingvistico-istoric, poate îşi amintesc, şi-ncă fără osteneală, zic eu, că termenul Osana! descrie în chip compact, în mod uzual, o mare bucurie, o stare de evident entuziasm individual şi colectiv. Dar, la origine, el înseamnă cu totul altceva: un strigăt mai degrabă disperat, cu sensul Mântuieşte-ne pre noi!, sau Te implorăm să ne mântuieşti!, sau Salvează[-ne] acum!, sau Salvează-ne, te rugăm! (vezi, de exemplu, textele de la adresele de internet http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/07/osana.html, precum şi https://dexonline.ro/definitie/osana, sau https://ro-ro.facebook.com/permalink.php?story_fbid=10151056698698718&id=141169933717&fref=nf, ca şi http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/comentarii-patristice/osana-inseamna-mantuit, precum şi https://scripturile.wordpress.com/2013/01/23/concepte-biblice-aba-osana-maranata/, dar şi http://acvila30.ro/mitropolitul-ierotei-de-navpaktos-invierea-lui-lazar-si-intrarea-domnului-in-ierusalim-o-talcuire-patristica-a-praznicului-integral1_1/ (acesta din urmă ne spune, între altele, clar: „Cuvântul osana este ebraic şi înseamnă mântuieşte (Sfântul Nicodim Aghioritul)”. Cu mântuirea în cauză, însă, avem, să ştii, o problemă: mai trebuie să aşteptăm niţel, şi anume vreo patru ani, până votăm din nou, în 2020. Atunci, poate, avem încă o şansă să ne mântuim, totuşi, de PSD. Până la momentul acela, însă, Osana! Nu în chip de strigăt de entuziasm orgasmic faţă de „minunile” pe care le tot comite PSD, în formă continuată, ci mai degrabă ca un fel de Battle Cry of Freedom (în forma confederată a cântecului, precizez asta, aceea care conţine şi versul, foarte lămuritor în cazul de faţă, care spune, cui poate pricepe, că „To tyrants we’ll not yield!”. Cine vrea mai multe amănunte, găseşte-acest cântec absolut minunat pe Youtube, de exemplu la adresa de internet https://www.youtube.com/watch?v=5kWADI4umuM, sau la adresa de internet https://www.youtube.com/watch?v=gz6Jk8RttlE. După aceea, poate ne vedem, dear friend, la o porţie dublă de deepin’ fries, lângă Televiziune 🙂
