Povestiri despre roboţi stricaţi: azi, câte ceva despre PNL
Opt pagini complet lipsite de utilitate directă pentru omul din Bucureşti. De ce m-ar putea interesa pe mine, ca votant din Capitală, că PNL propune, de exemplu, “mai puţine restricţii pentru păşunat”, sau “ajutoare de stat pentru achiziţia de animale de rasă din speciile ovine, bovine şi porcine”?
Vinerea trecută, pe 9 decembrie, de la 17.30, m-am dus să-mi ţin, exact ca în fiecare săptămână, după ce mi-am terminat ziua de lucru la IDR, cursul de praxeologie a relaţiilor internaţionale (şi, în sens mai larg, de praxeologie politică). Le-am zis, deci, studenţilor cu care m-am întâlnit – şi cu care discut despre eficienţa acţiunii politice, în cele mai diverse contexte – că, dacă tot e sfârşit de campanie electorală, am putea încerca, punând cap la cap ce a văzut fiecare din noi, cu proprii ochi, să facem un bilanţ contabil onest al procedurilor sau segmentelor de campanie eficiente, ca şi al acelora ineficiente. Şi, ca să sparg gheaţa, le-am povestit una din experienţele mele recente; una cât se poate de lămuritoare, în plus. Iată-o aici, în continuare. Ţi-o povestesc şi ţie, ca să fie mai clar DE CE şi CUM a pierdut PNL, în chip absolut lamentabil, alegerile parlamentare din 11 decembrie.
Lunea trecută, acum fix opt zile, am primit, la ieşirea din metrou dinspre Magazinul Unirea, nişte materiale promoţionale, de la nişte tineri foarte politicoşi, un el şi-o ea. Ea era foarte subţire; şi extrem de subţire îmbrăcată, pe deasupra: un fel de Kate Moss, purtând un paltonaş exact ca o cămaşă de vară. Cu nişte degete deja aproape sticloase, de frig. E puţin important dacă stătea acolo din determinare doctrinară, ca să zic aşa, sau în interiorul unui contract: în oricare din cele două situaţii, se vedea pe faţa ei că nu pleacă de-acolo până nu împarte tot mormanul de produse promoţionale de lângă ea, chiar dacă se lăsase frigul şi paltonul pe care-l purta era, repet, la fel de gros ca şi tricourile noastre de vară (de, asta-i moda!). Cum la politeţe nu poţi răspunde decât tot cu politeţe, am luat hârtiile pe care mi le-a întins tânăra cea foarte subţire şi aproape îngheţată, am mulţumit şi am plecat apoi, în galop, spre facultate. Ajuns acolo, în prima pauză a cursului pe care-l predau în fiecare luni m-am uitat să văd despre ce-i vorba în hârtiile respective. Era un supliment al unui ziar mare, care cuprindea unul din segmentele programului electoral ale PNL: cel pentru agricultură şi mediul rural. Complet absurd. Şi complet inutil. Şi contraproductiv, zic eu. Adică, în termeni praxeologici, complet lipsit de randament. Ce noimă are să împarţi, în mijlocul Bucureştilor, nişte pliante despre agricultură şi despre viaţa satului? O avea partidul în cauză, cumva, şi vreun plan pentru infrastructura învechită a Capitalei, pentru reabilitatea reţelelor de aprovizionare cu apă caldă, de exemplu? Şi dacă da, ce face cu el? Îl împarte potenţialilor votanţi din satele aflate-n Bărăgan, de exemplu? Cu astfel de întrebări în gând am continuat să predau, şi-apoi am plecat acasă. Marţi am mers mult pe jos, aşa că nu m-am întâlnit cu nimeni la ieşirea din metrou. Miercuri, cu doar trei zile înainte de duminica alegerilor, am ieşit seara, pe la orele 21.00, din metrou, la Tineretului. Alţi doi tineri, ceva mai gros îmbrăcaţi, de data asta. Tot politicoşi. Mi-au dat un teanc ceva mai grosuţ de hârtii, le-am mulţumit şi am plecat mai departe. Ajuns lângă vitrina bine luminată a unui magazin de pantofi, am văzut ce primisem: alte trei copii ale unui plan sectorial al PNL, tot acela pentru agricultură….
Dacă are cineva nevoie de programul în cauză, să-mi dea de ştire – pe Facebook, de exemplu. Dau la schimb toate exemplarele de program pentru mediul rural primite deja pentru un fragment de program politic al aceluiaşi PNL: dar unul care să mă intereseze, totuşi, şi pe mine, în mod direct şi nemijlocit. Ceva despre termoficare; sau ceva despre accesul producătorilor agricoli direcţi în pieţele Bucureştilor, ca să nu mai cumpăr cartofi şi vinete doar de la intermediari; sau ceva despre alocarea de bani suplimentari pentru metrou, de exemplu; sau ceva despre anveloparea tuturor blocurilor din toate cartierele Bucureştilor.
Acum e mai clar, nu, de ce şi cum a pierdut PNL alegerile? Aş întreba-o pe doamna Gorghiu cum e posibil să faci campanie în halul ăsta, cadorisindu-i pe potenţialii alegători cu programe de care ei, în mod concret, NU au DELOC nevoie. Dar nu mai e cazul, căci aud că şi-a dat deja demisia. S-o întreb, atunci, oare, pe doamna Turcan? Tu ce zici, prietene, merită?
