Revoluţia a învins: „Mă pierdui, dom’ maior! Mă pierdui, ce să fac?!”
Va putea cineva, oare, să caftească zdravăn şi să arunce după gratii visul acesta? Habar n-am, dar vom afla, cred, tare curând: şi eu, şi dom’ maior…
Aseară, pe la ora 9, pe când încercam să fotografiez, rând pe rând, textele scrise cu marker, pe foi mari de hârtie albă, aşezate chiar pe ghizdurile marii fântâni de la Universitate (şi fixate acolo cu lumînări groase, aprinse, ca nu cumva să le ia vântul), m-am dat câţiva paşi înapoi, înspre colţul zidului Arhitecturii. Încercam aşa să prind o imagine de ansamblu – deloc uşor, fiindcă prin spaţiul deloc mic dintre obiectivul aparatului meu foto şi fântână treceau, în ritm rapid, mulţi oameni de toate vîrstele; aşa că a trebuit să aştept câteva minute bune până ce am prins o mică fereastră de oportunitate: câteva secunde în care numărul manifestanţilor din zonă a fost ceva, cine ştie cum, ceva mai mic.
Disperarea băiatului adus tocmai de prin Oltenia
La nici cinci metri de mine, un băiat cam de vârsta studenţilor mei – dar ceva mai înalt, precum şi cu umeri laţi şi mâini enorme, cu palmele mari cam cât o cazma din aceea cu care sapi în grădină – vorbea, cu o anume fereală, la telefon. L-am auzit, foarte clar, spunându-i interlocutorului său, în încercarea de a se justifica: „Mă pierdui, dom’ maior! Mă pierdui!”. Când m-au uitat mai atent, am văzut că tânărul în cauză avea urme serioase de acnee; precum şi un pardesiu cam cu două numere mai mic decât i-ar şi trebuit, ca şi pantofi din cei pe care-i poartă, zilnic, militarii cu grade mai mici.
Aşa că, dincolo de ce ne spune preşedintele Johannis, serviciile lucrează; din plin. În poliţie nu se mai folosesc, de ani buni, gradele militare. Dar în alte structuri de forţă ale statului, da. Bietul om, parţial în civil şi cu grai din Oltenia se rătăcise, cel mai probabil, de grupul său şi acum căuta să se scuze în faţa superiorului. OK, aşa deci.
Câteva elemente noi din Piaţă
Spre deosebire de zilele anterioare, în Piaţă erau, ieri seară, peste tot, cu mult mai multe pancarte şi inscripţii – şi mari, şi mici – pro-monarhiste; şi altele, la fel de numeroase, împotriva lui Johannis (sau măcar certându-l zdravăn pe acesta pentru ce face; ca şi pentru ce nu face). Să nu uităm, asta se întâmpla la doar câteva ore după ce, la Cotroceni, preşedintele se întâlnise cu vreo 20 de persoane unele contestate, altele nu) din societatea civilă, promiţând apoi, într-o scurtă apariţie televizată, transmisă pe la 4 după-amiaza, că „va prealua mai multe puncte” din ceea ce oamenii aceia i-au transmis, din partea organizaţiilor lor, ca şi din partea celor din Piaţă. Am văzut şi câteva pancarte cu inscripţii împotriva guvernatorului BNR, ca şi împotriva FMI. A, s-a mai întâmplat ceva: mai mulţi oameni distribuiau, prin mulţime, texte scrise pe foi A4. Acestea cer, între altele, „desfiinţarea tuturor partidelor politice şi scoaterea lor în afara legii” (sigur că astea de acum nu-s deloc de natură să încânte pe cineva; dar, totuşi, nicăieri în lumea normală nu există viaţă publică fără nici un partid).
Uşor îngrijorător, nu-i aşa? Ei, aş! Dar ce ce-ar fi aşa îngrijorător, doară ne apără, pe toţi, de toate rele posibile din lume, băiatul
Una din cele mai triste şi mai dure fraze din lume
zdravăn, cu pardesiu cam mic, urme de acnee şi cu pantofi de uniformă, cel adus tocmai de prin Oltenia, ăl de vorbea la telefon, încercând să se justifice cumva, cu dom’ maior cel nevăzut. Ce-aş mai putea eu spune, în aşa situaţie?
Încercând să par optimist (deşi, ca să fiu sincer, nu prea am de ce), pot zice – dar numai cu juma’ de glas – că Revoluţia a învins. Măcar atât ar merita să poată auzi, din Ceruri, cei care au murit, vinerea trecută, în incendiul din clubul Colectiv. Iar celor vii, din Piaţă sau doar aflaţi pe la casele lor, o să le zic (dar mi-ar trebui, cred, cea mai mare portavoce din lume, ca să mă fac mai bine auzit şi înţeles) şi ce mi-am scris, nu întâmplător, pe hăinuţa din material de banner, pe care am purtat-o toată seara: „Aveţi MARE grijă! ĂŞTIA o să încerce, DIN NOU, să ne facă din vorbe, PE TOŢI!”.
