Ultima porţie zdravănă de indian summer
Pe Bulevardul Unirii: chiar sunt convins, prietene, că trandafiru-aista va mai rezista un timp, până să-l răpună frigul.
Chiar vine frigul, prietene, pe cât înţeleg. Azi, de exemplu, temperatura maximă nu va trece, în Bucureşti, de 11 grade; şi plouă; iar săptămâna ce vine o să fie încă şi mai frig: prognoza meteo spune, de exemplu, că în noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie, temperatura va fi, probabil, sub zero grade, cel puţin în Capitală. Abia prin 6 noiembrie ar putea fi, eventual, ceva mai cald, cam 16 grade ziua (va fi şi ceva soare, vreme de câteva ceasuri) şi 4 grade Celsius în orele nopţii.
Oasele mele, suficient de betegite de căzăturile zdravene de pe motocicletă, la tinereţe, mi-au spus din timp că se strică vremea. Şi-atunci am făcut, ieri, înainte de a ajunge la cursul pe care-l predau în fiecare vineri seara, un drum mai lung, pe jos, prin oraş, din Timpuri Noi şi până în strada Spiru Haret. Aşa, cât să mă pot bucura din plin de soarele dulce al ceasurilor de după prânz. Iată ce-am văzut în timpul preumblării mele prin inima Bucureştilor, în această după-amiază de vară indiană (expresia indian summer apare pentru prima dată, dacă îmi aduc bine aminte, în lucrarea Letters From an American Farmer, scrisă pe la 1778 de un anume J. H. St. John de Crèvecoeur – care mai folosea, uneori, şi numele său franţuzesc, Michel-Guillaume-Jean de Crèvecoeur). Ce vezi aici, prietene, să-ţi umple inima de soare şi de parfum de floare, destul cât să-ţi ajungă pentru toate lunile ce urmează, până-n primăvară. Ne auzim, din nou, luni – vezi tu de ce, precum şi cu ce propunere. Una, îţi spun de pe-acum, care o să sune, de fapt, ca un rock de război, dacă-ţi poţi imagina cumva un aşa gen muzical.
Tot pe Bulevardul Unirii: uită-te niţel la pomul cu frunzele cele roşii, în timp ce celelalte se încăpăţânează să fie încă verzi!
Un galben intens. Şi un miros la fel 🙂
Dacă-ar fi fost aici şi vreo două sau trei raţe, tabloul ar fi fost chiar aproape perfect.
O jumătate de minut am crezut că domnul şi doamna în uniformă se vor ţine, totuşi, de mână. Dezamăgire mare, în final: erau doar în patrulare.
Zic unii că elefanţii cu trompa răsucită în sus, ca acela de aici, aduc mult noroc. Aşa să fie!
La balcon, în plin soare, la doi paşi de Conservator.
Dacă n-am uitat cumva ce-am învăţat la Botanică, acum vreo mie de ani (LOL şi LOL!), acestea sunt nişte crăiţe pitice. Ele locuiesc, cuminţi, în curtea facultăţii mele, în Spiru Haret 8.
Seara, după curs: mă bucur că ne-am întâlnit din nou; şi să ne vedem cu bine la primăvară! 🙂
