Ultraconfidenţial, pentru prieteni: raport despre Anton Pann
Clădire aproape complet potopită de iederă: maree înaltă de roșu foșnitor.
Folklorist, cum scrie pe o plăcuţă dreptunghiulară, cum vii dinspre Bul’vardu’ Unirii (dar și profesor, traducător, poet, cântăreț bisericesc, publicist și compozitor). Şi mare – da’ mare de tot! – amator de muzici populare și de cântări de tot soiul din epoca fanariotă, pe care, consemnându-le cu linie melodică şi text, le-a salvat de la moartea prin uitare (un fel de SMURD cultural, dacă vreți, foarte eficient, chiar dacă în cheia one man show). Şi patron spiritual, într-un fel, al unei formaţii muzicale care-i poartă numele şi care cântă, azi, melodii cu iz pronunţat din cu totul altu’ veacu’. Dar nu despre omul Anton Pann îi raportul de faţă, ci despre strada din Bucureşti care îi poartă azi numele. Are ea un capăt în Bulevardul Unirii, undeva între strada Traian şi Mircea Vodă. Celălalt capăt nu ştiu unde iaste exact – presupun că undeva înspre Calea Călăraşi, dar n-aş pune mâna-n foc, fiindcă n-am explorat-o pe toată azi (nu-i bai, şi mâine-i o zi!).
Bilanţ contabil onest: câştig net, peste 190 de fotografii
Am făcut, azi, fix 243 de fotografii (plecăciuni, iarăşi, Olympus-ului meu cel hârbuit şi cu capacul crăpat, dar care nu m-a trădat în nice o ocasiune până acum). Cam 200 dintre aceste fotografii sunt făcute pe această stradă, una de care nu ştie mai nimeni. Am locuit, ani în şir, la intersecţia dintre Mântuleasa şi Calea Călăraşilor (adică la doar câteva sute de metri de locurile pe care le-am explorat, temeinic, astăzi), iar facultatea unde predau – cea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti – a avut, până de curând, un sediu pe strada Sfântul Ştefan (la altă azvârlitură de băţ de strada Anton Pann) şi funcţionează acum în câteva săli de seminar şi două amfiteatre din sediul IBR, Institutul Bancar Român, la nici 5 minute de mers pe jos de strada despre care vă povestesc aici. În ciuda acestor distanţe realmente minuscule, n-am ajuns, cred, în nicio altă ocazie în locurile unde m-au purtat paşii astăzi (poate doar noaptea, by taxi, venind în grabă spre casă, dar cum luminatul stradal îi really horror în multe-multe locuri din Bucureşti, nu-i de mirare că n-am văzut, până acum, nimic interesant pe numita stradă.
Pe lumină de zi însă, toamna, atunci când aerul îi mai dens şi cumva auriu, ca mirosul de gutuie, pe strada Anton Pann peisajele urbane sunt, pe bune, ca și detaliile mărunte, dacă te uiţi măcar cu niţică atenţie, absolut spectaculoase. Fii liniştit(ă), o să ai parte de încântare cu porţia. Postez aici, în chip deliberat, doar şapte (7) fotografii, iar pe restul le ţin doar pentru mine. Nu pentru că aş fi hapsân, ci doar ca să te fac, aşa, nearătându-ţi decât puţine poze, să ieşi şi tu din casă – chiar mâine, de exemplu – şi să vezi cu ochii tăi minunile (ce-s, incredibil, la tot pasul!) de pe strada Anton Pann. Fac pariu că n-o să-ţi pară deloc rău. A, să nu uit: ia-ţi, neapărat, şi aparatul de fotografiat, ca şi baterii de schimb destule :).
Lampadar mare, de grădină, cu globuri mari; și, în spate, alt zid cu iederă de-ți taie răsuflarea. Te las pe tine (LOL și LOL) să descoperi la ce număr se află casa în cauză, pe strada Anton Pann.
Îți imaginezi, măcar o jumătate de minut, cum ar arăta casa aceasta dacă ar fi bine renovată și pusă în cumva în valoare?
O giruetă foarte faină (merită, nu-i așa, să te doară nițel mușchii gâtului de-atâta privit în sus, spre acoperișuri), plus frunze ce stau să cadă (dar nu chiar acum; nu chiar acum…).
Vigilentul paznic al căruțului cu roți metalice, ce se-odihnește nițel.
Mistere multe, dintr-o lume apusă, din păcate.
Lumini și umbre, aproape de ceasul apusului.
Plus o statuie, la final: fotografia a opta, un soi de bonus pentru voi, prieteni, dacă tot ați avut răbdare până acum 🙂
