„Raiul pe pământ”, made in Romania: 51 % din copiii şi adolescenţii din ţara noastră, direct afectaţi de riscul sărăciei
Aici, în România, cănile astea de tablă au toate şansele să rămână veşnic goale; şi copiii aceştia – veşnic flămânzi: asta-i tot ce-au reuşit să facă, de ani buni, toate partidele ce s-au perindat pe la guvernare.
La 27 noiembrie a.c., Eurostat dădea publicităţii noi cifre legate de mai mulţi indicatori care permit o mai bună înţelegere a realităţilor din UE. În ceea ce priveşte persoanele afectate de riscul sărăciei sau al excluziunii sociale, România se află – în ceea ce priveşte categoria persoanelor, indifferent de sex, de cel mult 18 ani (vezi datele complete la adresa de internet http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do) – într-o situaţie absolut catastrofală. Mai precis, 51 % dintre copiii şi adolescenţii României se află (conform datelor din 2014, cele mai recente care sunt disponibile) sub incidenţa acestui risc major (sărăcia ştim ce e, iar excluziunea socială e definită de UE astfel: „un proces dinamic, care se reflectă pe niveluri descrescătoare: unele dezavantaje conduc la excludere, care, la rândul său, duce la o situaţie şi mai defavorabilă […] şi se încheie cu o serie de dezavantaje multiple şi persistente. Indivizii, gospodăriile sau alte unităţi spaţiale pot fi excluse de la accesul la resurse precum locuri de muncă, asistenţă medicală, educaţie şi viaţa politică sau socială”). La vecinii bulgari, ponderea tinerilor afectaţi de riscul sărăciei şi al excluziunii sociale e, pentru acelaşi an, de doar 45,2 %.; în Ungaria – de doar 41,4 %; în Grecia (cea atît de serios lovită de criză) – de 36,7%; în Polonia – de 28,2 %; în Germania – de doar 19,6 %; iar în Danemarca – de doar 14,5%. Ponderi mici sau foarte mici ale numărului copiilor şi tinerilor afectaţi de riscul sărăciei şi al excluziunii sociale există şi în alte ţări: Finlanda – 15,6 %, ca şi Olanda şi Slovenia (ambele cu cifre cuprinse între 17 şi 18%). Dintre marile puteri europene, Franţa are cam o cincime (21,6%, mai precis) dintre copii şi tineri afectaţi de riscul sărăciei şi al excluziunii sociale, iar Marea Britanie – 31,3%. Media la nivel de UE este de doar 27,7%, cu observaţia că Europa latină stă (cu excepţia Franţei) semnificativ mai prost decât media Uniunii: Italia – în jur de 32%; Spania – 35,8%; iar Portugalia – 31,4%.
Dinamică de-a dreptul sinistră
Dincolo de cifrele brute – care sunt, în sine, vădit dramatice în ceea ce ne priveşte (cu o Românie care are, una peste alta, o pondere a copiilor şi tinerilor afectaţi de riscul sărăciei şi excluziunii sociale de aproape două ori mai mare decât media UE), avem de-a face şi cu o evoluţie în timp absolut îngrijorătoare. Tabelul la care fac trimitere spune, foarte clar, că în cazul unui număr notabil de ţări din UE, cifrele care măsoară ponderea tinerilor afectaţi de riscul sărăciei s-a redus simţitor, în timp: în cazul Cehiei, de exemplu, de la 25,6% în 2005, la doar 19,5% în 2014 (ceea ce înseamnă o diminuare cu uşor peste 0,5% pe an, în medie); sau, în cazul Lituaniei, de la 42,5% în 2005, la doar 28,9% în 2014 (adică, în medie, cu aproape 1,2% pe an). În cazul României, cifrele au crescut (chiar dacă nu foarte mult): de la 50,5% în 2007, la ponderea actuală – de 51%.
În aceste condiţii, am de făcut doar un comentariu, de fapt: În mod clar, România nu mai e o ţară realmente locuibilă (ceea ce ştiu, foarte bine, până şi cei mai prăpădiţi dintre refugiaţii care tot vin din Orientul Mijlociu: pînă şi pe aceştia-i apucă plânsul când aud că au ajuns – sau că vor fi trimişi – în România). Iar singura sarcină cu adevărat serioasă a tuturor guvernanţilor din viitorii ani (cum or fi ei: tehnocraţi; sau de stânga; sau de dreapta; sau de centru) ai României pare a fi, cred eu, doar aceea de a da paşapoarte, cât mai iute, tuturor copiilor şi adolescenţilor. Aşa, ca aceştia să poată pleca din ţară la timp. Cred chiar că, dacă tot se înfiinţează noi ministere, ar trebui să fie pus, iute de tot, pe picioare şi unul care să se numească Ministerul evacuării de urgenţă, în alte ţări, a tuturor locuitorilor cu vîrsta mai mică de 18 ani. Ah, şi să nu uit (pe bune): şi ultimul copil sau adolescent care pleacă, să nu uite cumva să stingă lumina!
Şi, la final, aşa, din suflet, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, care-s la doi paşi de noi: Hristoşii mamii voastre de partide politice; şi de guvernanţi de toate culorile, care v-aţi perindat pe la Palatul Victoria în ultimii 10 ani! Şi pentru aceste cifre absolut sinistre, ca şi pentru dinamica lor, care radiografiază atât de clar nemernicia voastră cea desăvârşită!
