Arde-i! Traian dă lovitura, pe Unirii, la nici doi paşi de blocul Connex
Uită-te bine, mai ales la la cei roşii: nu-ţi aduc aminte, în chip acut, de afişele şi reclamele televizate de acum câţiva ani, ale unui Băsescu încă proaspăt?
Traian Băsescu, ne informează presa, ar putea iar candida la Primăria Capitalei. „Nu mi se pare că cineva care a fost preşedinte mai intră într-o competiţie locală, însă în politică nu faci doar ce vrei. Trebuie să faci şi ce trebuie. Vedem. Ar valorifica ce pot eu aduce ca electorat”, a declarat recent fostul preşedinte. Şi mai recent, o altă ştire despre Băsescu a pus întreaga noastră clasă politică pe jar: aceea că Liviu Dragnea, sigurul candidat la şefia PSD, ar fi finanţat la greu – nu e însă foarte clar cu cât – campania prezidenţială a vaporeanului cel chelios, în 2009, cu bani sifonaţi, zice-se, de la compania Teldrum. Dragnea tot neagă, de atunci încolo, practic fără oprire, această ştire. Acelaşi Traian Băsescu mai generează încă un scandal în spaţiul public, atunci când declară că „îmi sunt dragi musulmanii, dar la ei acasă”. În acelaşi interviu acordat acum trei zile celor de la Adevărul Live, fostul preşedinte jucător mai spune,
Absolut minunate aceste crăiţe: imediat uiţi de politică şi de politicienii noştri cei jalnici
vorbind tot despre refugiaţii musulmani: „Nu văd cum vor fi integraţi în Europa. Musulmanii să meargă la ei acasă. Unii au spus că am făcut un joc politic. Total neadevărat. Opţiunea corectă a României este opţiunea zero: niciun refugiat preluat”.
Ghivece cu ardei iuţi de-ţi taie, de tot, răsuflarea
Dar nu despre ACEST Traian e vorba în textul de faţă, ci despre un cu totul altul. Împăratul Traian, cel în urma prestaţiei căruia noi nu mai vorbim o limbă care să conţină doar cuvinte de tipul barză, varză, viezure, zer. Numele străzii care începe de pe la Foişorul de Foc, taie apoi Calea Călăraşilor şi Bulevardul Unirii; şi ajunge, în final, la pod, la Timpuri Noi, de la el vine. Pe Strada Traian nu se întâmplă, prea des, lucruri care să îţi atragă în vreun fel atenţia. Dar, iată, tocmai s-a deschis, în forţă, formatul de toamnă al pieţei volante de la intersecţia între Strada Traian şi Bulevardul Unirii. Piata aceasta este amplasată pe un teren gol, asfaltat, chiar vizavi de blocul numit şi acum Connex, deşi firma în cauză şi-a mutat demult sediul central în altă parte a oraşului.
Piaţa de la Traian colţ cu Unirii funcţionează doar la sfârşit de săptămână, dar chiar merită să o vizitezi. Flori absolut minunate, de toate culorile; ciorapi împletiţi, din lână; nuci; gogoşari despre care zici că-s aduşi direct din Planeta giganţilor (mai ţine minte careva serialul acesta, televizat pe la începutul anilor 70?); fructe de tot soiul (inclusiv cea mai bună cătină din tot oraşul, cred eu); vin de ţară, inclusiv pelin roşu (eu nu m-am păcălit niciodată). A, era să uit: şi nişte ghivece cu ardei iuţi, roşii şi cam mici. Dar dimensiunile sunt, în acest caz, uluitor de păcălitoare (dacă ar avea glas, papilele mele gustative v-ar putea povesti, mai pe îndelete, printre gemete şi bocete de plâns, cât de immensly strong e gustul acestor ardei; ei mi-au şi adus aminte, pentru un minut, de campaniile lui Băsescu; apoi, de îndată, am
Găleţi cu flori de toamnă, înşirate în piaţa volantă exact ca soldaţii de teracotă din China antică
uitat de politică şi politicieni, cu totul – şi pe bună dreptate – când am dat cu ochii de gutui; şi de mere.
Pe acestea nu vi le mai arăt, însă. Nu de alta, dar mi-e frică: dacă năvăliţi, cu toţii, într-acolo, chiar acum? Nu mi-ar conveni deloc, întrucât eu pot pleca abia peste vreo oră la cumpărăturile de duminică. Dar sunt deja cu gândul la ardeii cei roşii şi iuţi (mai vreau neapărat un ghiveci!), ca şi la gutuile care-ţi luminează ziua, exact ca un soare: e şi firesc, pe lângă aceste minuni adevărate, cu gust şi consistenţă, mai toţi politicieni noştri, la grămadă – Dragnea, Băsescu, Blaga, Oprea, sau cum i-o mai chema – sunt brusc aduşi la adevărata lor statură. Aceea de tiny and lousy pieces of…. (urmează un cuvânt pe care mi l-am autocenzurat, dar care-i lesne de ghicit). Prin urmare, dacă vă uitaţi cu minimă atenţie la crăiţe, de exemplu, sau la crizanteme, o să uitaţi şi voi, complet, de jalnicii noştri politicieni; şi o să fiţi de acord că Traian (colţ cu Unirii) chiar că a dat, iar, lovitura cu piaţa volantă despre care vă vorbesc. Dacă ajungeţi, totuşi, înaintea mea acolo, nu cumpăraţi chiar tot: lăsaţi-mi şi mie, rogu-vă, măcar câteva gutui!
