Când n-are sens, dar chiar deloc, să oferi în dar o elice mare, de vapor
Frumoasă – şi probabil tare eficientă – această uriaşă elice navală cu şase pale. Numai ce te uiţi la ea şi înţelegi, fără nici o osteneală, câtă muncă-i necesară ca să faci aşa ceva; precum şi ce viteză grozavă va avea, pe mare, nava pe care-i ea montată. Cu toate astea, totuşi…
“Oricum, am învăţat ceva; / am învăţat că dacă oamenii tineri / au în ei sau în ele poezie, / a le oferi ajutor ar fi ca şi cum / ai oferi o elice unei păsări”. Aşa ne spune poezia Am învăţat ceva, pe care am găsit-o în traducerea lui Petru Dimofte. Versurile îi aparţin unui poet scoţian care se numeşte Norman MacCaig. Acesta s-a născut la Edinburgh, la 14 noiembrie 1910. După ce a absolvit Royal High School a obţinut, în 1932, un MA with Honours in Classics, la Universitatea din Edinburgh. În 1940 s-a căsătorit cu Isabel Munro, cu care a avut doi copii. În Al Doilea Război Mondial, MacCaig a făcut ceva puşcărie pentru convingerile sale ultrapacifiste. Unii dintre cei care i-au studiat cariera şi opera poetică susţin că exact condiţia sa de conscientious objector ar fi fost aceea care i-a atârnat, multă vreme, ca o ghiulea legată de picior. A fost mulţi ani învăţător; apoi, în 1967, a devenit primul Writer in Residence (sau Fellow in creative writing) din istoria Universităţii din Edinburgh. În 1970 a devenit Reader in Poetry la Universitatea Stirling, în cadrul Departamentului de Engleză. A ieşit la pensie în 1978, dar a continuat să scrie poezie. A murit la 23 ianuarie 1996.
Norman MacCaig se descria pe sine însuşi, la un moment dat, ca find un „calvinist Zen” (LOL!) şi-şi descrie, cu un anume umor, poeziile sale – multe dintre ele foarte scurte – ca fiind „poeme de una sau două ţigări”. A fost, mai toată viaţa, pe cât ştim, foarte îndrăgostit de zona Assynt, din West Highlands – ţinutul strămoşilor săi pe linie maternă. Primul său volum de poezie a fost publicat în 1943 şi s-a numit Far Cry. Începând cu Surroundings, volum publicat în 1966, poetul a folosit tot mai mult versul liber, lipsit de constrângerile rimei (dar, of!) şi de sonoritatea cristalină a acesteia. Pentru toată munca sa, Morman MacCaig a primit, în 1975, Cholmondeley Award (un premiu anual pentru poezie, acordat începând cu 1966 de Societatea Autorilor din Marea Britanie; din 1991, patru poeţi primesc în fiecare an această importantă distincţie literară, iar premiile au o valoare totală de 8.000 de lire sterline). În 1979 a primit Order of the British Empire (OBE), iar în 1985 – Medalia de Aur a Reginei pentru Poezie.
