China descoperă Londra; şi berea englezească. Şi dacă asta s-ar fi întâmplat acum 550 de ani?
Mare încântare se poate citi pe faţa preşedintelui chinez Xi Jinping şi pe aceea a premierului britanic David Cameron. Mare de tot! Înţeleg, de altfel. Berea pe care o sorb cei doi are, să recunoaştem, o culoare minunată. Dacă şi gustul e la fel….
Pe parcursul recentei sale vizite de stat în Marea Britanie, preşedintele chiez Xi Jinping a tot ciocnit pahare: cu Regina Elisabeta a II-a (pahare micuţe, probabil cu alcool tare, deschis la culoare, cam ca apa), cu Ducesa de Cambridge (pahare ceva mai mari, cu picior, pline cu un lichid de culoarea coniacului) şi cu premierul David Cameron (pahare înalte, pline cu bere de o culoare minunată, într-un pub din Londra, unde cei doi s-au dus ca să joace, niţel, de-a oamenii din popor). Bun lucru toate aceste toasturi şi toate aceste pahare date pe gât (îmi închipui că şi la posturile chinezeşti de televiziune or fi reclame care te îndeamnă să bei cel puţin doi litri de lichid în fiecare zi, aşa încât să-ţi poţi menţine starea de sănătate).
Prin 1405-1433, chinezii erau , să nu uităm asta, pe punctul să ajungă în Europa
La 1371, unul din împăraţii chinezi dă un edict prin care ordonă ca „nici măcar o scândurică să nu plutească pe mare”, ne spune Lincoln Paine în Marea şi civilizaţia: o istorie maritimă a lumii. Dar, iniţial ca să facă faţă piraţilor care atacau zonele de coastă, împăraţii din dinastia Ming au fost nevoiţi să abandoneze politica izolaţionistă şi non-maritimă. Au fost construite cam 3.500 de nave de război şi de patrulare, care puteau naviga atât pe fluvii, cât şi pe mare (400 dintre ele îşi aveau baza lângă Nanjing, alte 400 aveau misiunea să escorteze convoaiele ce transportau cereale), iar piraţii au fost alungaţi până în Vietnam, pe care chinezii l-ai şi cucerit pentru 20 de ani (între 1408 şi 1428).
Dar cea mai mare deschidere a Chinei către Oceanul Mondial a avut loc (înainte de vremurile de astăzi) în timpul domniei împăratului Chengzu (sau Yongle), între anii 1405 şi 1433. El a trimis nu mai puţin de şase flote imense către sud şi vest, iar acestea au ajuns până în India, Marea Roşie, Golful Persic, precum şi până pe coasta de sud-est a Africii.
Personajul central al acestor mari expediţii maritime a fost eunucul de religie musulmană Zheng He. În termenii succesului politic şi comercial, aceste expediţii – care au atins inclusiv porturile africane Mogadishu, Brava şi Malindi – au dus la rezultate cu totul excepţionale: 30 de state, între care şi Egiptul, au trimis ambasadori în China, iar comerţul maritim la mare distanţă a înflorit spectaculos, chiar dacă doar pentru scurtă vreme. Dar aceste expediţii au şi un potenţial militar imens, dovedit inclusiv de faptul că Zheng He înfrânge mii de piraţi, un rege din Ceylon, precum şi un sultan din sudul Indiei. Cele mai mari nave ale sale aveau între 117 şi 1345 de metri lungime, şi o lăţime de peste 40 de metri. Numărul navelor care participă la expediţiile oceanice chinezeşti era, de asemenea, foarte mare: 317 în prima călătorie; 249 în a doua; şi 49 în a treia – cu menţiunea că toate erau corăbii foarte mari. Echipajele însumate sunt, şi ele, impresionante: 27.870 de oameni în prima călătorie, cam 30.000 în a treia şi 28.560 în a patra mare expediţie maritimă.
În acest ritm al expansiunii maritime către vest, dacă pe la 1430 dinastia Ming n-ar fi interzis, din nou, călătoriile pe mare (interdicţie care a fost aplicată cu mare stricteţe până pe la 1550), probabil că pe la 1430-1440 navigatori de tipul lui Zheng He ar fi descoperit extremitatea sudică a Africii. Şi, la fel de probabil, prin 1450 chinezii ar fi putut ajunge, cu flote uriaşe, în apele Europei, urcând spre nord, dinspre coastele Africii occidentale. Toate acestea s-ar fi putut întâmpla cu mult înainte de momentul în care portughezii, spaniolii (iar mai apoi şi britanicii, francezii, olandezii) să fi pornit ceea ce noi numim azi Epoca Marilor Descoperiri Geografice
Cum ar fi arătat lumea de astăzi dacă chinezii ar fi descoperit Europa acum 550 de ani, nu pot şti cu mare precizie. Dar pot, lesne, să îmi imaginez (mă gândesc, de exemplu, cum ar fi arătat toată istoria lumii de atunci încoace dacă o expediţie chineză de mari dimensiuni ar fi capturat, să zicem, Gibraltarul, sau vreun port fortificat pe pe coasta Franţei). Cred că poţi şi tu, de altfel, să te gândeşti la tot soiul de variante alternative ale istoriei, care doar din întâmplare nu au avut loc. Până una-alta însă, ce să zic? Mă uit la cei doi importanţi oameni politici de la capete opuse ale lumii, surprinşi aici de un fotoreporter de la Reuters şi le urez, în gând: Să vă tihnească berea, domnilor! Mai merge, oare, un rând?
