Comparată cu birocraţia criminală de la ONU, Ebola-i floare la ureche
Poate-i chiar ultima cină, dacă ai şefi ca Mufunda
În timp ce mii de oameni mureau, anul trecut, în Africa, ucişi de Ebola, birocraţii de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) dezbăteau, în şedinţe interminabile, cam ce culoare ar trebui să aibă sacii pentru cadavre ce urmau să fie trimişi în ţările lovite de cumplita boală. Aceasta e doar una dintre năucitoarele dezvăluiri pe care le face un lung articol scris de trei jurnalişti (Maria Cheng, Raphael Satter şi Krista Larson) care lucrează pentru Associated Press (AP), articol publicat aseară de ziarul american Washington Post.
Ce este WHO – World Health Organization
Atunci când diplomaţii din multe ţări ale lumii s-au reunit, în 1945, pentru a discuta cum va fi organizată şi cum va funcţiona Organizaţia Naţiunilor Unite, ei au decis şi că ar trebui înfiinţată – din raţiuni lesne de înţeles – şi o structură specială, în interiorul ONU, care să se ocupe de problemele de sănătate în întreaga lume. Aceasta este OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii – World Health Organization, în engleză), care funcţionează de la 7 aprilie 1948. OMS are astăzi 7.000 de angajaţi care lucrează în 150 de birouri naţionale, şase birouri regionale, precum şi în sediul central de la Geneva. Menirea OMS este, între altele, să ofere, în interiorul ONU, „coordonare şi conducere” în chestiuni critice legate de starea de sănătate din lume; să propună o „agendă a cercetării” în domeniul sănătăţii, precum şi să disemineze rezultatele şi cunoştinţele astfel obţinute; să stabililească şi să verifice cum sunt aplicate diverse norme şi standarde; să „monitorizeze starea de sănătate” din lume; şi să furnizeze „sprijin tehnic”, precum şi să contribuie la edificarea unor capacităţi instituţionale funcţionale.
Realitatea hidoasă din spatele efortului de PR
În timp ce, pe hârtie, OMS face toate acestea, în timpul epidemiei de Ebola care a izbucnit anul trecut, în mai multe ţări din Africa de Vest, randamentul acestei structuri din cadrul ONU s-a dovedit a fi lamentabil de scăzut. Articolul AP publicat de Washington Post vorbeşte, de exemplu, despre faptul că personalul medical din multe unităţi sanitare, inclusiv spitalul din Kenema (în Sierra Leone) în care au fost internaţi mulţi bolnavi de Ebola nu avea, în multe ocazii, nici măcar un minimum de echipament de protecţie; clorul folosit ca dezinfectant era expirat; şi, în lipsa cizmelor de cauciuc, medicii şi asistentele trebuiau să-şi înfăşoare picioarele în pungi de plastic pentru cumpărături. Articolul afirmă – şi demonstrează – şi că OMS a amînat, în mod vădit deliberat (cel puţin asta înţeleg eu) declararea stării de urgenţă medicală la nivel internaţional. Textul în cauză îl citează pe dr. Irwin Redlener, director la National Center for Disaster Preparedness de la Columbia University, în New York. Acesta declară – ţineţi-vă bine! – că „nu e nici o îndoială: o reacţie mai eficientă şi mai timpurie a OMS ar fi putut avea ca rezultat un număr de morţi cu mii de oameni mai mic decât cel cu care ne-am confruntat”.
Scandalos: Naţiunile Unite premiază uciderea în masă
În timp ce comunitatea internaţională are, măcar din când în când, voinţa politică de a-i aduce în faţa instanţei pe criminalii de război (vezi, de exemplu, ce au păţit mai mulţi dintre oamenii politici şi liderii militari din fosta Iugoslavie, judecaţi şi condamnaţi de Tribunalul Penal Internaţional, pentru crime de război şi crime împotriva umanităţii), birocraţii din OMS, direct responsabili pentru moartea a mii de oameni şi a zeci de cadre medicale, îşi văd liniştiţi de ale lor. Jacob Mufunda, de exemplu, care era anul trecut şeful misiunii OMS în Sierra Leone şi care este, în plus, direct responsabil – ceea ce este dovedit deja – pentru întârzierea alocării resurselor necesare combaterii epidemiei (şi, deci, vinovat de moartea a mii de oameni), n-a păţit nimic. El a fost, pur şi simplu, mutat în Mozambic (de fapt, a fost promovat, aş zice, având în vedere că, demografic vorbind, Mozambicul este de vreo patru ori mai mare decât Sierra Leone).
Bravo, birocraţi nenorociţi de la ONU! Pe când şi o Cruce de Fier cu frunze de stejar, de exemplu, pentru criminalul Mufunda, ca recompensă specială pentru depăşirea zdravănă – realizată cu mare lejeritate de domnia sa – a planului, la capitolul să omorâm oameni, cu miile?
