Cum să-ţi cureţi nasul înfundat, îi tare simplu. Dar cum facem, totuşi, cu România?

Florin Diaconu
Dacă ar fi aşa, POATE că haitele de cirditori din banul public s-ar mai potoli niţel

Dacă ar fi aşa, POATE că haitele de ciorditori din banul public s-ar mai potoli niţel; acum, recunosc chiar şi rapoartele oficiale, corupţii, evazioniştii şi contrabandiştii “papă” anual câteva ZECI de miliarde de euro din PIB-ul şi aşa cam prăpădit al României.

Un recent articol publicat pe www.descoperă.ro ne învaţă, metodic, cum să scăpăm de senzaţia că nu putem respira. Una din metode, ne spune textul respectiv, este aceea de a apăsa cu limba pe cerul gurii şi, concomitent, de a apăsa cu degetul mare între sprâncene. Într-o asemenea situaţie, ne zice textul, cum „în cavitatea nazală, vertical, se extinde osul vomer şi totul se reduce la poziţia acestuia”, tehnica mai sus descrisă „poate ajuta acest os să se deplaseze înainte şi înapoi, ceea ce face mai uşor drenajul sinusurilor”. Şi uite-aşa scăpăm, rapid de tot, de faptul că „infecţiile provocate de virusuri şi bacterii pot bloca căile nazale, îngreunând procesul de respiraţie”. Dacă nu îţi place această metodă, putem încerca, desigur, şi altele. De exemplu, avem toate şansele să ne desfundăm nasul prin „presărarea pulberii de curcuma (turmenic) în alimente”, pentru că că

Ţepeş, întruchiparea perfectă a guvernării autoritare şi dure, a fost des invocat în Piaţă

Ţepeş, întruchiparea perfectă a guvernării autoritare şi dure, a fost des invocat în Piaţă

acest condiment are „proprietăţi anti-inflamatorii uimitoare”. Sau, dacă nici turmenicul nu-ţi place, poţi folosi uleiul de oregano sălbatic, pe care înţeleg – din text – că e bine să ţi-l torni în nas. Poate mă înşel totuşi, fiindcă textul nu-i prea clar: el îţi zice doar că-ţi poţi curăţa nasul înfundat utilizând uleiul în cauză „în concordanţă cu doza recomandată pe care o veţi găsi pe eticheta pachetului, sau pur şi simplu, inhalând vaporii acestuia”. Dacă nici cu ulei de oregano nu merge, „se amestecă un sfert de linguriţă de sare de mare într-un pahar de apă caldă”, ştiut fiind că „metoda de curăţare sinusurilor cu apă sărată a fost dovedită de a fi extrem de eficientă în multe cazuri”. Dacă, în sfârşit, nici apa cu sare nu produce rezultate, atunci poţi încerca cu oţet de mere. Ai nevoie de cam 230 ml de apă, două linguri de oţet de mere şi o lingură de miere. Apoi e simplu: „toate ingredientele se amestecă, iar din masa omogenă se consumă câte o lingură de trei ori pe zi şi în câteva zile sinusurile se vor curăţi”.

Transfer de know-how: ţine ochii bine deschişi!

Că România trebuie curăţată zdravăn, de asta cred că nu se îndoieşte nimeni. Corupţia şi ineficienţa întregului aparat de stat „razimă nourii”, într-atât de uriaşe sunt. De-aici şi comparaţia pe care o propun: la fel cum căile respiratorii superioare trebuie eliberate de mucozităţi, şi ţara trebuie curăţată cumva. Şi încă repede, pentru că altfel se sufocă, exact ca şi cum ar avea nasul complet înfundat. Mă uit pe lista de mai sus şi constat că, din păcate, metodele atât de utile pentru a-ţi curăţa nasul de muci nu pot fi adaptate la curăţarea ţării (deşi ar fi funny, nu-i aşa, să turnăm, de exemplu, măcar vreo 5.000 de tone de ulei de oregano sălbatic prin toate instituţiile publice, cu speranţa că s-o întâmpla, totuşi, ceva-ceva).

Dar, probabil, doar cu sare, cu miere, cu oţet, cu degetulul apăsat între sprâncene şi cu uleiuri volatile nu putem ajunge prea

Închisoare pe viaţă pentru corupţie e o idee. Pe bune!

Închisoarea pe viaţă pentru corupţie (fie ea mare sau mică) e o idee. Pe bune!

departe, atunci când vorbim despre cum am putea, noi doi (plus alţii ca noi), să curăţăm România, ca să nu se (şi să nu ne) sufoce de tot. Piaţa Universităţii a găsit însă, din fericire, un bun răspuns la această întrebare care, acum, e mai presantă – zic eu – decât cel mai înfundat dintre nasurile înfundate. De fapt, Piaţa a găsit două răspunsuri (fie o guvernare autoritară – ceea ce nu cred deloc că ar fi OK, fiindcă o dictatură, chiar exercitată de-un despot luminat, ne-ar lipsi, pe fiecare dintre noi, de orice fărâmă de libertate individuală, fie  înăsprirea foarte serioasă a pedepselor pentru corupţie, mergând până la comdamnarea pe viaţă), extrem de simplu de înţeles şi rezumate, de minune, în fotografiile ataşate acestui text: aşa că măcar pe unul dintre ele tot l-am putea încerca. Ce zici? Tu pe care care din aceste două soluţii o preferi?

Comentează acest articol:

comentarii