Imagine total neretuşată: Pe Klaus Johannis o să-l cam ia cu sughiţ
Habar n-am dacă preşedintele Johannis a reuşit să vadă şi această întrebare purtată de-un protestatar din Piaţă. Chiar: cum a rămas?
Aseară, pe la 8 şi-un pic, două motociclete de Poliţie au trecut vâjâind pe lângă noi, în zona Pieţei Rosetti, cu o grămadă de becuri aprinse (luminau cam ca şi OZN-urile acelea mai mici şi tare iuţi în mişcări, din Encounters of the third kind) venind din spatele Teatrului Naţional. Câteva minute mai târziu – nu ştiu să vă spun exact câte, nu m-am uitat la ceas – preşedintele Johannis ajungea în Piaţă, undeva lângă Intercontinental. O fotografie postată pe pagina web a Preşedintelui României îl înfăţşişează pe Johannis vorbind cu un cetăţean cu fes gri. În spatele acestuia, un bărbat îşi ţine copilul în braţe. În dreapta preşedintelui, un alt bărbat, cu ochelari, ţine în mână o mătură de care e prinsă o foaie de hârtie pe care scrie CURĂŢENIE GENERALĂ. Un băiat solid de la SPP (probabil) îl ţine de piept pe omul cu mătura, aşa încât Johannis să se poată mişca prin mulţime. Din spatele interlocutorului lui Johannis, o mână îi întinde preşedintelui în exerciţiu al României o petiţie. Către Johannis se îndreaptă şi microfoanele unor posturi de televiziune, precum şi obiectivele mai multor camere de filmat. Cam asta ne arată fotografia foarte detaliată realizată de Cătălin Georgescu. Preşedintele Klaus Johannis a făcut, nu-i aşa, exact ce ne-a promis, în urmă cu doar două zile: a venit în Piaţă, să vorbească cu protestatarii.
Cealaltă faţă a coborârii preşedintelui în Piaţă
La momentul în care se întâmplau toate acestea, eu mă aflam cam la 30-40 de metri depărtare de preşedinte, la colţul dinspre fântână al Facultăţii de Geografie-Geologie (dacă te uiţi cu foarte mare atenţie la fotografia lui Cătălin Georgescu, o să mă vezi chiar lângă cortul stradal – în stânga lui, cum priveşti poza – pe jumătate acoperit de indicatoarele rutiere care îţi arată pe unde poţi ajunge în Tineretului sau în Pantelimon; am pe cap o şapcă de culoare mai deschisă şi port, peste haină, inscripţia despre care v-am zis şi ieri – aceea scrisă pe material de banner şi care zice (cu temei, zic eu): Aveţi MARE grijă! ĂŞTIA o să încerce, din nou, să ne facă din vorbe, PE TOŢI!; în fotografie ea se vede ca un acoperământ de corp cu umeri mai înalţi şi cu partea de sus de culoare albă – exact cum şi arată, de fapt).
De unde am stat, eu am auzit, foarte clar, multe voci care îl huiduiau pe preşedinte. Ca şi multele voci care îi tot strigau reproşuri de tot soiul (le-o fi auzit, oare, şi el?): unele întemeiate, altele mai puţin. În jurul meu n-am auzit, însă, pe nimeni exclamând, cu bucurie, ceva de tipul: Wow! Ce bine c-a venit! După vreo 25 de minute de baie de mulţime, Johannis a plecat (ocazie cu care m-am mai liniştit niţel:
Se vede suficient de clar, cred, cât de dezamăgit e şi omul acesta, nu?
pentru el – şi nu pentru Gabriel Oprea, în chip de cadou special, de ziua onomastică – erau, probabil, motocicliştii de care-am povestit la începutul acestei scurte relatări).
Mă bucur, până la un punct, că preşedintele României s-a ţinut de cuvânt. Dar, totuşi, cum rămâne cu restul problemelor? Ce-i putem noi răspunde, de exemplu, omului care poartă inscripţia Cum a rămas cu România lucrului bine făcut? Dar aceluia care poartă o pancartă micuţă, cu un text ce zice că, în timp ce noi stăm în Piaţă, ilegalităţile în administraţia coruptă continuă? Dar ce-i putem răspunde, de exemplu, lui Păuna Adrian, care-l întreabă pe preşedinte, printr-o postare pe pagina de Facebook intitulată Klaus Johannis Presedintele Romaniei, Politician: „Domnule preşedinte, cred că dacă vă donaţi veniturile dumneavoastră pe o lună venea apocalipsa, nu?”. Sau ce i-am putea replica lui Calimaceanu Cristian, care îi spune preşedintelui: „Adu înapoi ce ai luat! Inclusiv speranţa!”? Dar lui Tiberiu Ersek, care îi zice preşedintelui: „Cât crezi că stă mingea în aer? Loveşte-o odată, mama ei de minge!!!”?
În aceste condiţii, dacă ar fi să-i trimit, şi eu, un mesaj preşedintelui Johannis, cred că acesta ar fi foarte, dar chiar foarte scurt: CRUNT dezamăgit. Stop. Sunt tare curios, desigur, dacă îl intersează asta.
