„Isicnele, bată-le, știa ele dinainte, maică, totu’-totu’!”: scurt manual practic de teoria conspirației
Două zâmbete la fel de largi, pe două insigne de campanie. Textele care însoțesc portretele lui Hillary Clinton și Donald Trump sunt însă în mod clar diferite. oh, cât food for thought (LOL și LOL!) pentru cei care, vai de capul nostru, cred în teoria conspirației!
Acum, că toată lumea s-a mai liniștit nițel – și-am început să aflăm (cam cu țârâita, dar merge și-așa) câte ceva și despre cum ar putea arăta echipa de miniștri și de consilieri cu care va lucra Donald Trump, după ce va ajunge, în ianuarie 2017, la Casa Albă – o să vă povestesc un scurt episod petrecut în dimineața zilei de 9 noiembrie a.c.
Pe 8 noiembrie, seara, am fost la Hard Rock Cafe, la marginea Parcului Herăstrău, unde ambasada SUA a organizat – ceea ce face, de altfel, din patru în patru ani – un fel de party intitulat, anul acesta, 2016 U.S. Election Night, adică A Celebration of Democracy – U.S. Style cu următoarele ingrediente principale: Welcome remarks by Ambassador Hans Klemm (21:45), plus Live U.S. TV coverage; Up-to-the minute vote count și, în plus, Refreshments throughout the night. Am primit, ca orice alt invitat, un steguleț american, un creion în culorile drapelului național al SUA, precum și două insigne metalice de mărime egală – câte una pentru fiecare din cei doi presidential nominees, democrata Hillary Clinton și republicanul Donald Trump. Pe la 01.30 dimineața am văzut, pe CNN, câteva cifre derivate în mod direct din procesarea datelor oferite de un maxiv exit poll. La ora aceea, prezența la vot arăta așa: cam 70 % albi, precum și 12-13 % afro-americani (negri, cum le zicem noi într-o manieră lipsită de corectitudine politică) și încă vreo 11 % hispanici. „Ups”, mi-am zis, „doamnei Clinton n-o să-i fie, probabil, deloc moale; uite, albii se înghesuie la vot, iar marile minorități rasiale stau acasă, cel puțin deocamdată”. Cu-acest gând am și plecat să dorm nițel.
Pe 8 dimineața, după ce era deja foarte clar că Trump a câștigat alegerile, uitându-mă eu mai atent la insignele primite în seara anterioară, am constatat că ele nu-s deloc aproape perfect identice, cum au fost, de exemplu, cele din 2012 (care arătau exact la fel, cu doar două diferențe – numele candidatului și poza acestuia). Așa cum poți vedea, pe insigna care o înfățișează pe Hillary scrie, clar (cu litere italice și mai subțirele) for President, expresie ce face directă trimitere la condiția de candidat în alegeri. Pe a lui Trump scrie, cu un corp de literă care nu mai e italic și e, în plus, și cât se poate de bold, President (ceea ce, nu-i așa, e o cu totul altă mâncare de pește decât for President). M-am amuzat nițel și, plecând în grabă spre Institutul Diplomatic Român (unde lucrez atunci când nu predau la FSPUB și unde urma să conferențieze, pe la 11.30, ministrul de externe al Iranului) am trecut, ca-n fiecare dimineață, printr-o piață aflată chiar pe drumul dintre casa mea și stația de metrou în care cobor ca să mă duc la job. Ajuns în numita piață, am arătat insignele despre care vă povestesc unei doamne mai în vârstă de la care cumpăr, adesea, câte ceva (poate brânză, poate flori, poate niscaiva fructe, vă las pe voi să ghiciți) și i-am relatat, pe scurt, toată povestea, inclusiv rezultatul alegerilor, întrebând-o ce părere are. A întins mâna cu un gest hotărât, cerându-mi astfel să i le și arăt mai de-aproape, după care mi-a spus, foarte convinsă, ceea ce am scris și-n titlu: „Isicnele, bată-le, știa ele dinainte, maică, totu’-totu’!”.
N-aș putea zice că sunt în vreun fel de acord cu o astfel de interpretare, așa cum nu cred nici că Elvis trăiește, nici că guvernele țărilor mari sunt, toate, pe-o mână cu extratereștrii căzuți la Roswell, nici că așa-numitul Club Bilderberg conduce lumea, nici că-i vreo picătură de adevăr în alte multe bazaconii larg răspândite și pe care le numim folosind conceptul de teoria conspirației. Dar, în fine, viața e complexă, vorba domnului Iliescu: puțin contează că subsemnatul nu crede deloc în teoria conspirației; alții cred, și încă din plin. Și-s mulți; mulți de tot, așa de mulți că, vorba cronicarului, se sparie gândul.
