O propunere: Ordinul Steaua României pentru Claudiu Petre şi Adrian Rugină, EROII de la Colectiv
Îngerii să îi păzească şi să îi îngrijească pe cei doi eroi de la clubul Colectiv! Iar noi să ne aducem aminte de ei amândoi, cu sfială şi mare respect!
Fiind astăzi a treia zi de doliu naţional, o să mă abţin, din nou – deşi foarte cu greu, fiindcă sunt plin de mai multă mânie decât îţi poţi tu imagina – să discut despre vinovaţi, vinovăţii şi responsabilităţi în cazul incendiului de la clubul Colectiv, care a ucis deja 30 de oameni şi a schilodit, pe viaţă, peste 140 de semeni de-ai noştri.
Mesaj direct către preşedintele Klaus Johannis
Dar vreau, chiar acum, să fac preşedintelui Johannis o propunere, direct legată de această tragedie. Dincolo de scenele crunte, de coşmar, catastrofa din seara zilei de 30 octombrie 2015 a însemnat – ca şi multe din faptele care s-au întâmplat în zilele următoare – dovada că, măcar uneori, omul e mai degrabă construit din lumină, decât din oase, carne şi sânge. Se vede asta, foarte limpede, din faptul că sute de cadre medicale, de la medici cu experienţă şi până la brancardieri, au dat năvală în spitale, fără să-i cheme nimeni de acasă. Se vede asta şi din cozile nesfârşite de donatori de sânge, în multe spitale din Bucureşti şi din ţară. Se vede asta şi din mii de gesturi mărunte – de la agitaţia de pe Facebook a celor care s-au pus deja să strângă bani pentru pansamente speciale, din acelea pentru arşi, şi până la decizia unor taximetrişti de a-i duce gratis, până la centrele de recoltare, pe toţi cei care vor să doneze sânge.
Dar, în termenii cei mai serioşi, cea mai multă lumină, în toate aceste zile, vine din faptele unor oameni care, din păcate, nu mai sunt printre noi. Ei erau în Colectiv, atunci când a izbucnit incendiul. Au reuşit să iasă afară, printre primii. Şi au decis, în mod voluntar, să intre înapoi, în flăcări, ca să-i ajute şi pe alţii să scape de moarte. Pe doi doi dintre aceşti eroi îi ştim, cu tot cu nume; şi cu toate detaliile faptelor lor de incredibilă bravură.
Motivarea propunerii
Unul dintre ei se numeşte Claudiu Petre. În vârstă de 36 de ani şi cunoscut blogger (şi fotograf), el s-a întors de două ori în flăcări ca să îşi salveze prietenii rămaşi în club. A intrat în iadul din Colectiv şi a treia oară, dar, cu zice presa. „curajul l-a costat viaţa”. A reuşit, înainte de a muri, să o salveze pe Flavia, prietena lui, precum şi cel puţin încă o persoană.
Al doilea se numeşte Adrian Rugină. Toboşar al trupei Bucium şi membru, mai demult, al trupei Teuton, omul originar din Piatra Neamţ şi care avea 38 de ani „a ieşit printre primii din Colectiv după izbucnirea incendiului, însă s-a întors în club pentru a salva alte persoane”, relatează România Liberă. Nici el n-a mai putut ieşi viu dintre flăcări, iar trupul său a fost depus, la 1 noiembrie, în capela unei biserici din zona Baba Novac.
Amândoi oamenii aceştia şi-au dat viaţa, în sensul plin al cuvântului, ca să îşi salveze semenii. Ştiau, în mod clar, la ce riscuri se expun: vârsta lor ne spune asta; niciunul din ei nu mai era un copil. Dar nu au ezitat; nici măcar o clipă. Nu mi-e foarte clar dacă tu pricepi ce li s-a întâmplat dar, probabil, te-ai fript, măcar o dată-n viaţă, la vreun deget, cu tigaia încinsă. Imaginează-ţi că te doare nu aşa, ci de 100 de ori mai tare. Şi că ştii că din tavan curg peste tine valuri după valuri de substanţe arzânde, mai încinse decât toate tigăile fierbinţi din lume. Şi că, deşi ştii asta, intri înapoi, în flăcări, fiindcă ştii că acolo sunt încă prietenii tăi, ca şi alţi oameni. Care trebuie scoşi, chiar acum, din iadul de foc şi fum.
Pentru aceste fapte de eroism, cei doi – şi, poate, alţii pe care eu, unul, nu-i ştiu, dar martorii oculari cu siguranţă îi cunosc – Claudiu Petre şi Adrian Rugină merită, cred eu, cea mai înaltă distincţie pe care le-o poate oferi România. Vorbesc aici despre Ordinul naţional Steaua României, în grad de Colan. Este, pe cât ştiu, cea mai de preţ recunoaştere simbolică a unor merite deosebite faţă de România. Până acum au primit acest înalt ordin(înfiinţat încă din vremea lui Cuza), în acest cel mai înalt grad al său, numai şefi de stat, iar dintre cetăţenii români, doar Patriarhul Teoctist, post-mortem (în 2007), ca şi guvernatorul BNR, Mugur Isărescu (în 2010).
Dacă preşedintele în exerciţiu al României va dori cumva să ia în calcul această propunere, ar fi – cred eu – o minimă dovadă că statul român înţelege, măcar din când în când, să facă exact ce se cuvine. Şi ar fi, în acelaşi timp, o extrem de potrivită – deşi foarte tristă şi tare târzie – recunoaştere oficială a caracterului cu totul excepţional a unor fapte de bravură aproape incredibile. Ar fi, de fapt, mai mult de-atât: ar fi şi-un fel de început al asanării manierei în care se tot acordă ordine şi medalii în România. În cazul celor doi eroi de la clubul Colectiv, ei ar primi înaltul Ordin, în grad de Colan, într-adevăr pe merit; asta-i dincolo de orice îndoială. Dumnezeu să îi odihnească în pace, pe amândoi (ca şi pe toţi ceilalţi ucişi de foc şi fum), la loc cu multă lumină! Şi fără durere!
P.S.: De fapt, cei doi ar merita, mai degrabă, Ordinul Mihai Viteazul. Da, ştiu că acesta se acordă doar pentru fapte săvârşite la vreme de război. Păi în război au şi murit cei doi eroi despre care vorbesc aici. Într-un război dus nu împotriva focului izbucnit pe neaşteptate, ci chiar împotriva statului român, care e doar un morman uriaş de cinism, de incompetenţă şi de şpăgi. Dar, repet, despre vinovăţii şi responsabilităţi abia mâine, după ce se termină cele trei zile de doliu naţional.
