Steaua Viflaimului: scurt ghid de utilizare
Lumina ei nu-i, aşa să ştii, doar pentru cei trei magi de la Răsărit, ci şi pentru tine: să te călăuzească şi să te ocrotească, deci, cu marea ei stralucire!
Nu-i deloc prea clar, prietene, nici măcar astăzi, după mai bine de 2.000 de ani, ce a fost în realitate Steaua Betleemului. Pagini web apropiate de Biserică spun, între altele, că „de-a lungul timpului s-au dat numeroase interpretări stelei amintite de Evanghelistul Matei, aceasta fiind privită fie ca un eveniment astronomic pe linia legilor fizice, fie ca fenomen miraculos”. Poate va fi fost, aşa cum a afirmat „în anul 1606 de cunoscutul astronom Johannes Kepler”, un fenomen astronomic rar. Mai precis, prietene, „după Kepler, steaua magilor a fost de fapt aspectul pe care l-a luat pentru observatorul de pe Pământ o triplă conjuncţie a planetelor Jupiter şi Saturn în constelatia Peştilor: aliniate una peste alta, cele două planete, avand în fundal constelaţia Pestilor, dădeau impresia unei stele cu o strălucire aparte”. Desigur, ştim astăzi că, de fapt, „conjuncţiile simple ale celor două planete sunt destul de dese” . dar şi că o tripla conjuncţie se produce însă doar rar, la intervale de câteva sute de ani. Şi mai ştim că, „aşa cum a stabilit Kepler, o astfel de triplă conjuncţie – şi încă perfect vizibilă, mai ales pentru observatorii din Orientul Apropiat – a avut loc în anul 7 i.H. Ea a avut trei maxime (adică trei perioade de maximă stralucire): pe 23 mai, la 3 octombrie si pe 4 decembrie”. Asta zice ştiinţa.
Sfântul Ioan Gură de Aur Ca era însă, prietene, aşa cum ştim, de o cu totul altă părere: el ne spune că Steaua Viflaimului, cum i se zice în popor Stelei Betleemului, „n-a fost una din stelele cele multe, dar, mai bine spus, după părerea mea, n-a fost nici stea, ci o putere nevăzută, care a luat chip de stea”, ceea ce „se vede în primul loc din mersul ei. Nu este vreo stea care să meargă pe cer cum a mers steaua aceasta; noi vedem că şi soarele şi luna şi toate celelalte stele merg de la răsărit la apus; steaua aceasta, însă, mergea de la miazănoapte la miazăzi, că aşa se afla Palestina faţă de Persia. În al doilea loc, şi din timpul în care s-a arătat putem vedea că steaua aceasta n-a fost una din multele stele. Nu se vedea noaptea, ci ziua în amiaza mare, pe când stralucea soarele; putere pe care n-o au nici stelele, nici luna; că luna depăşeşte în stralucire pe toate celelalte stele, dar când se ivesc razele soarelui, se ascunde îndată şi dispare. Steaua aceasta, însă, prin mărimea strălucirii sale, a biruit şi razele soarelui; strălucea mai tare decât ele; lumina mai puternic, deşi era atâta lumină. În al treilea rând, se vede că nu era una din celelalte stele, pentru că apărea şi apoi iarăşi dispărea”.
Îţi urez, prietene, ca Steaua Betleemului să-ţi aducă, acum, mai ales multă linişte în suflet. Şi să-ţi mai aducă, tot în suflet, lumina ei cea mare şi puterea de a străbate, apoi, încă un an, cu bune şi rele, cu suişuri şi cu coborâşuri, până la viitoarea venire a sfârşitului de decembrie.
Şi, mai ales, îţi urez, prietene, ca Steaua Viflaimului să te ocrotească la fiecare pas; şi să te călăuzească negreşit undeva, spre o ţintă, indiferent care-i aceea, cu adevărat importantă pentru tine (chiar dacă-acum tu încă nu ştii asta), aşa încât să nu bântui fără noimă şi fără folos: să te conducă, şi pe tine, fără greş, aşa cum i-a condus pe cei trei magi, înspre un ceas al vieţii tale plin de mare bucurie şi de împliniri, acelea după care oricum tânjeşti. Şi-ţi mai urez, prietene, să ajungi să te simţi, măcar o dată-n anul ce vine, exact ca deja amintiţi magi de la Răsărit. Aceia care, ne spune Evanghelistul Matei, „au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui”. Să ai şi tu parte, deci, exact ca şi magii, de o stea care, oricât de întortocheat şi de lung ar fi drumul, să nu te lase să te rătăceşti cumva prin pustiu.
Şi-ţi mai doresc să poţi avea, la rândul tău, mare grijă, prietene, atât pe cât poţi, de această stea călăuzitoare a ta, indiferent cum arată ea, indiferent cine eşti tu, indiferent ce religie ai, indiferent unde te afli, precum şi indiferent unde nădăjduieşti să ajungi, sau simţi deja că vei ajunge. Nu-i irosi lumina, prietene; şi nici nu te-abate, vreo clipă, de la drumul pe care Steaua Viflaimului cu-atâta putere-a strălucirii ţi-l arată!
