Piaţa Universităţii: închis pentru inventar. DEOCAMDATĂ!
Cu siguranţă aşa-i. Şi sper că toată lumea înţelege asta: şi partidele, şi Parlamentul, şi Preşedintele, şi noul premier.
Aseară, la doar câteva ore după ce preşedintele Johannis l-a desemnat pe Dacian Cioloş drept fiind persoana care urmează să formeze viitorul guvern, în Piaţa Universităţii mai erau extrem de puţini protestatari – poate cel mult 250, la ora la care am ajuns eu acolo. Într-un fel, e firesc: guvernul Ponta (care n-a fost altceva decât un morman imens de corupţie şi de disfuncţii, realitate ce nu poate fi contestată; şi nici anulată de faptul că acest Executiv a obţinut şi anumite rezultate pozitive, în plan macroeconomic) şi-a dat deja demisia. O parte dintre cei direct responsabili pentru moartea a peste 40 de persoane, în incendiul de la clubul Colectiv, au fost deja arestaţi (în frunte cu Piedone, fostul primar al sectorului 4). În aceste condiţii, la care adăgăm şi faptul că şeful statului a luat act de doleanţele protestarilor şi a promis, public, că are de gând să preia o parte importantă din ceea ce i-au transmis cei 20 de reprezentanţi ai societăţii civile invitaţi, la sfârşitul săptămânii trecute, la Cotroceni, continuarea protestelor este, DEOCAMDATĂ, inutilă.
Fără nici un fel de iluzii, pentru nimeni
Nu mă aştept, desigur, la cine ştie ce minuni în săptămânile următoare. Nici dacă premier ar fi nu un birocrat mai de soi (şi, poate, bun tehnocrat), ca Cioloş, ci chiar bunul Dumnezeu, România nu poate fi transformată într-o ţară care chiar funcţionează, aşa, peste noapte. E nevoie de timp. Cât de multă răbdare vor avea cei care, acum câteva zile, umpleau Piaţa, habar nu am. Cât de iute şi de eficient se va mişca noul Guvern, iarăşi nu ştim. Ştim însă un lucru, foarte clar: încetarea protestelor nu înseamnă nimic altceva decât o dovadă puternică de bun simţ. Piaţa spune viitoarei echipe guvernamentale, cât se poate de limpede: OK, să sperăm că te apuci, imediat, de treabă; bine şi cu folos!.
Ferească bunul Dumnezeu să avem, însă, parte de-o nouă dezamăgire. Şi preşedintele Johannis, şi partidele politice mari, şi Parlamentul trebuie să înţeleagă asta. Şi noul premier, căruia Piaţa i-a spus deja, foarte clar: Băiete, ai grijă;nu-i de joacă, suntem cu ochii pe tine!
P.S.: Tot aseară, în Piaţă, nişte inşi (nu prea mulţi, dar tare agitaţi şi zgomotoşi) care – cred eu – ar trebui îmbrăcaţi, degrabă, în cămăşi de forţă zdravene, cereau, în faţa unui pom de lângă fântâna de la Arhitectură, „referendum pentru ieşire României din NATO şi UE”. Serios? Uau! Şi cam cât primiţi, pe zi, de la ruşi, pentru porcăria asta? – i-aş întreba eu. Sau, poate, of fi nu vânduţi, ci doar nişte proşti făcuţi grămadă; unii care şi-au adus brusc aminte, cine ştie cum, grohăitoarele sloganuri antioccidentale pe care fanii lui Ion Iliescu le tot vânturau, la fiecare pas, pe la începutul anilor 1990?
