Super Lună şi eclipsă totală, concomitent: of, sfârşitul lumii iar ne-a tras clapa!
Eclipsele totale sunt, uneori, absolut spectaculoase.
În noaptea acesta a avut loc – dar asta ştii şi tu – o ultimă eclipsă totală de Lună dintr-o serie de patru astfel de fenomene care s-au petrecut într-un interval de doar 18 luni. Celelalte trei au avut loc, să ne aducem aminte, la 15 aprilie 2014, la 8 octombrie 2014 şi 4 aprilie 2015. În timpul eclipselor totale de Lună, satelitul natural al Terrei „intră în conul de umbră al Pământului; planeta noastră se găseşte atunci între Soare şi Lună, astfel încât împiedică în mare măsură radiaţia solară să lumineze Luna”, ne spune o sursă deschisă care ne explică, pe îndelete, ce trebuie să ştim, în chip minimal, despre fenomenele cereşti. Acelaşi text ne învaţă că, în timpul eclipsei totale, „Luna rămâne totuşi vizibilă în timp ce trece prin umbra Pământului”, iar acest fapt are loc „datorită refracţiei luminii solare de către atmosfera terestră”.
Eclipsa la Bucureşti, pe-aproape de fostul Abator
Faza de penumbră a eclipsei a început, la Bucureşti, la ora locală 3 şi 11 minute, atunci când când umbra Pământului a început să atingă faţa Lunii. La ora respectivă eram deja treaz, dar cum cerul – cel puţin la mine în cartier – era complet acoperit de nori, n-am putut vedea decât un câine, trecând prin faţa blocului, precum şi doi beţivi lălăind încetişor, dincolo de stradă. Am ieşit în balcon, am fluierat încetişor la câine, care a dat din coadă: semn, poate, că-şi aduce aminte că-l îndop, des, cu covrigi cumpăraţi de la colţ, la Piaţa Timpuri Noi. La 4 şi 7 minute băusem deja prima cafea. Ştiam că exact atunci începe eclipsa parţială, iar luna începe să devine roşie. Nu fără consecinţe deja complicate: pe DigiWorld, generalul Montgomery tocmai are pe cap probleme foarte mari, fiindcă asupra lui năvăleşte, în nordul Africii, la graniţa ce separă Libia şi Egiptul, inamicul lui german, generalul Rommel, cel supranumit Vulpea deşertului. Dar asta se întîmpla, totuşi, în 1942. Acum, în 2015, nimic special. Cu excepţia unei maşini de gunoi care a trecut pe bulevard, cu luminile stinse (să fie, oare, o simplă coincidenţă? – LOL şi LOL), pe la 4 şi 8 sau 9 minute. Eclipsa totală a început la ora 5 şi 11 minute: atunci, ne spune un ghid popular de astronomie, „luna devine complet roşie”. Eclipsa totală a atins punctul său maxim la 5 şi 47, când Luna s-a aflat chiar în centrul conului de umbră şi a luat sfârşit la 6 şi 23 de minute. Următoarele faze ale eclipsei – respectiv sfârşitul eclipsei parţiale şi sfârşitul fazei de penumbră – nu au fost deloc vizibile din România, aşa că nici n-o să mai vorbim despre ele aici.
Tetrada: doar de 3 ori în ultimii 500 de ani, şi de fiecare dată cu urmări serioase
Pe la 4 şi 25, pe Taraf TV, Adi de la Vâlcea tocmai cântă la chitară, iar din gură ne zice ceva despre „la fereastra ta”, ca şi despre faptul că „ochii tăi, când îi privesc, dragoste curată doar în ei citesc”. Ceva nu-i deloc în regulă, asta e clar. Ştiu clar, de pe Internet, că nici eclipsele şi nici culoarea roşiatică a Lunii „nu au nimic supranatural”. Dar tot de acolo ştiu şi că „o serie de patru eclipse de lună consecutive se înregistrează doar de câteva ori în decursul a 2000 de ani. Mai mult decât atât, acestea au coincis cu evenimente religioase importante la nivel global, după cum a scris pastorul texan John Hagee în cartea sa Blood Moon Phrofecy” (în realitate, cartea se numeşte Four Blood Moons: Something Is About To Change şi a apărut în 2013). Aceeaşi pagină web mă informează şi că prima din cele trei Tedrade (cum se numesc succesiunile rapide de patru eclipse) care au avut loc în ultimii 500 de ani şi „despre care s-au cules date ştiinţifice” a avut loc în 1493, atunci când evreii au fost alungaţi din Spania, de către aceiaşi preacucernici regi care l-au trimis pe Columb peste Atlantic (complicat rău cu presa asta: evreii au fost, e drept, expulzaţi din Spania; dar nu în 1493, ci cu un an înainte, la 1492!). Următoarea Tedradă a avut loc, zice presa tabloidă, în 1949, când Israelul abia întemeiat i-a bătut, cu scor ca de baschet, pe arabii care năvăleau din toate părţile asupra sa. Tot în 1949 lua fiinţă şi NATO (Tratatul care stă la baza acestei alianţe a fost semnat la începutul lui aprilie). A treia tetradă din această serie a avut loc, ne zice tot Internetul, în 1967, când ea „a coincis cu Războiul de Şase Zile”, în care israelienii i-au mai bătut încă o dată, cu o diferenţă de scor şi mai zdrobitoare, pe arabi. Acum a avut loc o a patra tetradă, aşa că aştept – firesc, zic eu – urmări la fel de spectaculoase. În Israel pare însă a fi linişte (pe cât poate fi linişte în Orientul Mijlociu) – cel puţin aşa lasă să se înţeagă Jerusalem Post şi Reuters, pe site-urile cărora m-am uitat pe la 4 şi 45 de minute. Nici în restul lumii nu-s, de fapt, prea multe care să atragă atenţia, cu excepţia ştirilor despre victoria, la vot, obţinută de separatiştii din Catalonia; şi a unor misiuni franceze de bombardament, care i-au pisat bine pe cei din ISIL; şi a unei declaraţii a lui Berlusconi, care zice – ţine-te bine! – că „separarea Ucrainei de Crimeea a fost democratică” (şi iresponsabilul ăsta a fost premier, ani în şir, într-o ţară membră NATO; vai de capul bietei Alianţe!).
Super Lună: iarăşi nimic de văzut, din cauza norilor
Dar în noaptea ce a trecut nu au avut loc doar o eclipsă totală de lună (precum şi sfârşitul celei de-a patra Tedrade din ultimii 500 de ani), ci şi ceea ce se cheamă Super Lună: Luna plină a ajuns la cea mai mică distanţă posibilă faţă de Pământ, ceea ce o face să ne pară ca fiind cam cu 14 % mai mare decât în mod obişnuit. Norii deşi – cel puţin aici, în Văcăreşti – m-au lipsit însă şi de această parte a show-ului ceresc.
Una peste alta, noaptea care s-a încheiat a fost complet dezamăgitoare. Mă aşteptam (LOL şi LOL!), exact aşa cum zice prea tabloidă, că „omenirea va face un salt în evoluţie, ADN-ul uman se va modifica şi va începe o nouă eră”. Ei, aş! La 5 şi 13 minute, atunci când m-au uitat pe Agerpres şi Mediafax, am văzut doar că preşedintele Johannis a fost invitat de omologul său din Estonia să facă o vizită la Tallinn (ştire de la 05:06), precum şi că azi, „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începe judecarea apelului în dosarul în care Liviu Dragnea şi alţi 70 de inculpaţi sunt acuzaţi de fraude la referendumul din 2012 pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu”.
În mod clar, sfârşitul lumii ne-a păcălit din nou: nu a venit nici în noaptea asta. Prin urmare, fiind deja ora 5 şi 29 de minute, mă duc să-mi fac, chiar acum, o omletă uriaşă, una cu două soiuri de brânză, gogoşari şi roşii. Vrei şi tu una?
