Un fel de bilanţ, plus arome de cireşe amare, mentă şi măr verde
Ciucurele cel din fir auriu de pe umărul stâng îi chiar de toată isprava, mai cald şi mai moale ca o pisică uriaşă, doar că nu ştie să toarcă.
Of şi of, tare-i greu la 57 de ani! (LOL şi LOL). Am înţeles, de la sutele de prieteni de toate felurile (unii sinceri şi reali, alţii autodeclaraţi şi prefăcuţi, unii pe care pe care îi cunosc bine sau, dimpotrivă, pe care-i ştiu doar de pe internet) că trebuie să fiu cam de 1.000 de ori sănătos, că ar trebui să am grijă să formez şi alte generaţii de studenţi (vai de capul meu, şi eu tocmai trăiam cu iluzia că e momentul să mă pregătesc să număr, cu voioşie, anii până la pensie, moment în care, în sfârşit, o să mă pot ocupa numai de mine). Câţiva mi-au zis că ar fi bine să rămân vesel (I will try!); şi că ar merita s-o ţin tot aşa cu blogul (desigur, nici nu m-am gândit altfel). Şi că merită să rămân tot timpul tânăr (ceea ce şi încerc, în ciuda bărbii deja albe). Pe la 11 noaptea, ieri, vreo doi mi-au urat somn uşor şi vise placute (mulţumesc, le-am avut: se făcea că primisem, între altele, şi un tort foaaaaarte mare, cărat cu camionul – wow! – chiar până la etajul la care locuiesc şi care, pur şi simplu, nu încăpea deloc pe uşă).
Le mulţumesc tuturor acelora care mi-au spus sau mi-au urat câte ceva, mai mult sau mai puţin convenţional, pe tot parcursul zilei de 14 decembrie. Mai am de mulţumit unui domn care, acum câteva zile, a trecut pe la facultate, unde mi-a lăsat un pachet în care era o carte, în engleză, despre navele mari de luptă. Pe prima pagină a volumului în cauză, un fost student al meu – ca să folosesc această formulă uşor ambiguă – mi-a scris că „atunci când am zărit această carte, gândul mi-a fugit la dumneavoastră. Sper să fie un cadou potrivit pentru suflet, dar şi pentru biblioteca dvs.”. Sufletul meu se bucură, zic acestor persoane despre care nu am reuşit deloc să aflu cine sunt. Şi biblioteca, într-un fel (deşi cărţile-s deja uluitor de înghesuite şi, dacă mai cumpăr sau primesc şi altele, în curând o să fie nevoie să mă mut pe balcon, împreună cu un pitic de ceramică, cu greblă, care-mi păzeşte florile toată vara), se bucură la rândul ei. Am de mulţumit, în mod special, şi unei alte persoane care mi-a dat ieri o cărţulie mică, tot în engleză (o ediţie minunat ilustrată din Micul Prinţ), plus un bileţel scris de mînă, pe hârtie albastră. Le mulţumesc, desigur, şi celor doi prieteni cu care mă ştiu de-o viaţă şi care m-au însoţit, cu destoinicie, o bună parte din zi. Fără ei doi, ziua mi-ar fi fost, clar, cu mult mai puţin însorită.
All my best, to you all! And see you soon! Ah! Şi, dacă fumaţi ţigară electronică, încercaţi – neapărat – un melanj cu arome de cireşe amare şi de mentă, plus două-trei picături cu aromă de măr verde!
