Unii se-ncăpăţânează, chiar şi-acum, să creadă…
Muguri de castan aproape deschişi, lângă Palatul de Justiţie, pe latura dinspre Biserica Domniţa Bălaşa, la doar doi paşi de Piaţa Unirii: acum câteva zile, pe la ora prânzului.
… să creadă, uf, că vine primăvara. Deşi, la naiba, chiar vine iarna peste noi, mintenaş. Ştii şi tu asta, prietene, de fapt, dacă ai ieşit cumva din casă, măcar câteva minute, în ultimele două zile. Sau dacă te-ai uitat măcar, din vârful patului, la prognoza meteo de la televizor. Dar, asta e, unii – mai precis unii muguri de pe unele crengi ale unor copaci din unele zone ale Bucureştilor – cred, totuşi, în ciuda tuturor evidenţelor, că vine primăvara-n curând. Presupun că n-o să le fie neapărat prea bine acestor muguri, în curând; dar eu admir curajul lor de-a se deschide-acum, în plin noiembrie. Să admiri curajul mugurilor de prin pomi nu-i lucru rău, de fapt: căci fiecare dintre noi are, adesea, de învăţat multe, de unde nici nu te-aştepţi. Cam cum ne spunea, cu ani în urmă, şi textul unui cântec al Adrianei Ausch. Pe vremea aceea, ştiam că versurile în cauză ar putea fi din lirica norvegiană. Mai nou, am aflat că autorul lor ar putea fi Traian Dorz, un poet creştin şi vădit anticomunist. Alţii susţin că autorul ar fi Kostas Varnalis, un poet grec născut la Burgas, în 1884. Iar alţii spun că, de fapt, versurile îi aparţin lui Kipling (Kipling n-a scris poezii rele, crede-mă; iar dacă tu vrei să le citeşti în englezeşte, for free, le găseşti fără niciun fel de probleme, pe toate, la adresa de internet https://www.poetryloverspage.com/poets/kipling/kipling_ind.html). Versurile, indiferent cine-i autorul lor, sună – în varianta lor completă – în felul următor (spun asta persoanelor mai tinere, în special, căci cu destulă probabilitate, cred eu, generaţia mea-şi aduce încă aminte de Adriana Ausch, a cărei melodie poate fi găsită uşor pe YouTube; de exemplu, la adresa de internet https://www.youtube.com/watch?v=ey_6IDM4PNc):
Învaţă de la ape să ai statornic drum, / Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum. / Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi, / Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi. / Învaţă de la soare cum trebuie s-apui / Învaţă de la piatră cât trebuie să spui. / Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci / Cum trebuie prin lume de liniştit să treci. / Învaţă de la toate, că toate-ţi sunt surori / Să treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori…/ Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat / Învaţă de la nufăr să fii mereu curat. / Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi, / Învaţă de la ape să nu dai înapoi. / Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea, / Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea. / Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti, / Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti. / Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi, / Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi, / Învaţă de la vulturi, când umerii ţi-s grei, / Şi du-te la furnică şi vezi povara ei. / Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea, / Învaţă de la oaie să ai blândeţea sa, / Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor, / Învaţă de la toate că totu-i trecător… / Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci, / Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!
Muguri de magnolie, în curtea Mănăstirii Radu Vodă, la nici două zile după ce am fotografiat mugurii de castan pe care-i vezi mai sus; şi cei de-aici se-ncăpăţânează să creadă, ceea ce se vede, că vine-n curând primăvara…
