Veveriţa venită din alt veac
Pe la 1650, un mare artist japonez, Kanō Tan’yū – care era deja, la vremea aceea, pictor oficial al regimului shogunal instaurat de familia Tokugawa – a fixat, pe mătase, cu cerneală şi culori, această imagine. Una plină de viaţă şi de miros de bambus tânăr şi încă verde, aşa cum vezi, prietene.
Cu gândul să citesc şi a doua jumătate a unui articol pe care mi l-a trimis încă de alaltăieri un prieten de-al meu, ca să-i spun părerea mea despre text, m-am trezit devreme, chiar dacă e zi de duminică. O bună opţiune, de altfel: dacă nu vreau eu, cumva, să mă dau jos din pat, chiar la primele ore ale dimineţii, oricum încep nepoatele vecinilor de deasupra să tropăie cu ghetuţele prin casă, de zici că mintenaş s-apucă de dansuri irlandeze 🙂 Ridicând storurile ca să intre lumină cât mai multă în cameră, am văzut, într-un copac aflat nu departe de balcon, o veveriţă în plin căţărat. Nu-i prima dată când ea, sau poate vreo altă surată de-a ei, vine în călătorie de explorare până aproape de geamul meu. Cred că locuiesc veveriţele astea în Parcul Tineretului; aşa că, pentru a ajunge până la mine, ele trebuie să traverseze cumva Bulevardul Tineretului (au noroc şi-s şi agile, căci trec o grămadă de maşini pe-acolo, la orice oră), apoi întreaga zonă dintre acesta şi Calea Văcăreşti, iar apoi şi Calea Văcăreşti, de asemenea intens circulată. De-aici încolo e ceva mai simplu, cred, pentru numitele veveriţe, fiindcă blocul meu e chiar în spatele celor mai înalte, cu opt etaje, aliniate de-a lungul Căii Văcăreşti, până dincolo de fostul Abator.
Înainte de-a urca în continuare, cu mare viteză şi graţie, pe copacul aflat chiar în faţa geamului meu, veveriţa despre care povestesc aici s-a oprit, dar nu mai mult de o fracţiune de secundă.
Cam aşa arăta Kanō Tan’yū, la apogeul carierei sale artistice: imagine pictată de un discipol al său, care se numea Momoda Ryūei.
Semăna, la momentul acela, izbitor de mult cu o altă veveriţă, una pe care o ştiu foarte bine, întrucât am privit-o de tare multe ori: aceea dintr-o pictură într-adevăr celebră, aflată acum la Metropolitan Museum of Art din New York. Pictura în cauză, numită “Veveriţă pe bambus”, a fost realizată, cu cerneală şi culori, pe mătase, de artistul japonez Kanō Tan’yū. Acesta a trăit acum câteva secole (mai precis între 1602 şi 1674) şi a fost, spun specialiştii, unul din făuritorii de frumos cei mai importanţi din întreaga Perioadă Edo (care se întinde pe mai multe secole, cam între 1615 şi 1868). Veveriţa pe care o vezi aici, prietene, a fost pictată, pe cât ştim, pe la 1650. La vremea aceea, Kanō era deja, de ani buni, artist oficial al familiei de shoguni Tokugawa. Şi, ceea ce e – cel mai probabil – doar o simplă (dar interesantă, nu-i aşa?!) coincidenţă, Kanō Tan’yū s-a născut într-o zi de 4 martie. Azi e tot 4 martie, prietene, chiar dacă într-un alt an, într-un alt secol şi, până la urmă, într-o cu totul altă lume. Şi cine naiba mai are, nu-i aşa, vreme şi chef să privescă, astăzi, într-adevăr atent, veveriţele, fie ele aflate pe bambuşi legănători sau, uneori, pe copaci, la doi paşi de râul ce curge prin mijlocul Bucureştilor?
P.S.: Azi, nu-i aşa, alte animale par a fi la mare modă (LOL şi LOL!): pavienii cu mantie, de exemplu – dar, ah, era să uit: nu-i voie, nicicum, să vorbeşti despre ei, că imediat te amendează CNCD-ul, ca în recentul caz al lui Cristian Tudor Popescu 🙂
