Vrei o pălărie într-adevăr capabilă să rupă gura târgului? Iată, aici e!
După cum arată, sigur nu-i din Vaslui sau de prin Teleorman. Nu?
Acoperămintele de cap îs de tot felul. Unele doar te apără de ceva. De frig sau de curent, de exemplu. Am un prieten bun, dotat cu una bucată căciulă roşie, tricotată, absolut îngrozitoare. Dar omul ţine mult la ea, fiindcă e suficient de mare şi de groasă cât să-i încălzească tot capul şi, la nevoie, să-l apere de tot curentul din lume (aşa că, atâta timp cât o are pe cap, poate sta cu toate ferestrele deschise). Alte pălării sau căciuli sunt făcute, dimpotrivă, special ca să te apere nu de frig, ci de prea mare căldură. Am văzut acum câţiva ani, la Europa, marea piaţă cu chinezării din capul Şoselei Colentina, o şapcă din iarbă împletită, care avea pe partea care acoperă fruntea un fel de panou solar în miniatură. Acesta genera destul curent electric cât să mişte un ventilator micuţ, instalat sub cozoroc. Probabil că, dacă munceşti în plin soare, e chiar bună, te poate păzi cumva de insolaţie.
Rarităţi absolute
Rar am văzut – dar rar de tot – acoperăminte de cap care să fie într-adevăr nu doar utile, ci şi frumoase (frumoase, accentuez, nu doar drăguţe). Unele pălării de damă arată, recunosc, într-un mare fel. Despre pălării bărbăteşti nu prea are sens să vorbim. Văd că, în ultima vreme, tot soiul de domni poartă un fel de pălăriuţe micuţe, cu cinci numere mai mici decât ar avea nevoie, în mod normal, capul în cauză, precum şi cu boruri înguste: merg bine pălăriile astea, pe cât am văzut, prin cluburi, chiar şi pe la diverse emisiuni TV (eu le spun coifuri-speciale-pentru-cocalarii-cei-mai-adevăraţi). La anul o să mergă şi prin campaniile electorale, pun pariu (am văzut deja, cu ochii mei, una bucată parlamentar purtând, ziua-n amiaza mare, o astfel de odioşenie; nu poci însă să spun cine, că nu-i frumos!).
Dar, din când în când, mai vezi, totuşi, câte o pălărie care, pur şi simplu, îţi ia maul. Cu totul ţi-l ia, şi încă pentru o bună bucată de vreme. Iată aici o astfel de pălărie, una pe care am văzut-o cu ochii mei, de aproape, la unul din standurile de la Rural Fest (acest mare târg în aer liber – şi, în acelaşi timp, mare prilej de etalare şi sărbătorire a culturii populare – s-au fost întâmplat pe jumătate din Kiseleff, de la Muzeul Ţăranului şi până spre Ambasada Rusiei, la 20 septembrie anul acesta). Pălăria aceasta arată, cred că poţi fi de acord, absolut minunat (şi ea, şi penele de păun, şi tandemul pălărie-pene, la un loc). Acum îmi pare tare rău că nu mi-am luat-o, aş fi putut s-o port, cred, măcar din când în când. Aş fi făcut-o, sunt convins, cu MARE bucurie! Am un plan, totuşi: mă duc la Rural Fest şi anul viitor, poate o găsesc din nou (sau, dacă nu, poate găsesc una cam la fel).
